TRAUME

Cum ajunge trecutul la noi? Nu numai prin marturii individuale sau obiecte de muzeu, dar si prin povesti ce dezvaluie vulnerabilitatea umana in fata unor evenimente sau contexte istorice traumatice. Filmul documentar a fost dintotdeauna un mediu fertil pentru reactivarea memoriei si interogarea trecutului, permitand atat regizorilor cat si publicului sa inteleaga si, poate, sa rezolve rani individuale sau colective. Filmele incluse in aceasta sectiune exploreaza vicisitudinile memoriei traumatice care afecteaza indivizi, comunitati sau natii, fiind de multe ori transmise inter-generational.

 

Cand violenta sau moartea nu sunt expuse in timp real in fata personajelor asa cum se intampla in filmul Cumplita noastra tara regizorii apeleaza la imaginea de arhiva, incorporand in filme o combinatie de material de arhiva, marturie orala si arhive personale, precum in Noaptea va cadea si Insula pustie. In unele cazuri, angajarea unui dialog cu trecutul ia forma unui exercitiu estetic mai elaborat, asa cum se intampla in Imaginea absenta, unde Rithy Panh apeleaza la tablouri construite din figurine statice de lut pentru a vorbi despre copilaria petrecuta in Cambodgia Khmerilor Rosii. Estetica filmului lui Panh e o consecinta a absentei imaginilor care documenteaza oroarea pe care regizorul incearca sa o exorcizeze. Altminteri, cum spunea Walter Benjamin: Urma ne da acces la evenimentul care a generat-o.


Text introductiv de Adina Bradeanu.