La sfârșitul iernii, One World Romania ajunge la a 10-a ediție. Sunt nouă ani de când festivalul deschide tot mai larg 
ferestrele acestei lumi, nouă ani pentru care suntem recunoscători spectatorilor, invitaților și colaboratorilor noștri. 
Și totuși, niciodată nu ne-a fost mai frică decât în ultimul an.

Ce se vede prin ferestre? Lumea s-a zgribulit, năpădită de frig și întuneric. Bucureștiul e capitala țâfnei. Europa tremură 
din toate încheieturile. Peste oceane, s-a dat tonul fricii. Frica naște violență. Violența naște ură. Ura mustește 
frustrare. Frustrarea se împotmolește în țâfnă și scoate pe nas tot ce-i mai urât din noi.Ce zic fabricanții fricii? Să ne 
închidem în case, în cochiliile noastre, pentru că suntem sub asediu: emigranții și teroriștii, musulmanii sau esticii, 
homosexualii și ong-iștii atacă, chipurile, din toate părțile. Frica de celălalt, de schimbare, de sărăcie, de boli și 
războaie funcționează. Iarna spaimei noastre e în toi. Și noi aniversăm a zecea ediție. Așa că vă vorbim despre frică.

Prima temă a festivalului: frica câștigă voturi. A creat staruri. Populiști din toate țările prosperă pe seama ei. Votați 
de cei cărora le e frică, de cei care nu mai au nimic de pierdut pentru că au pierdut aproape totul. Speranța, iluziile, 
poate și banii. Filmele acestei secțiuni sunt portrete de câștigători și perdanți. A doua temă vorbește despre cei care 
merg împotriva curentului, pentru că unora chiar nu le e frică. Peste tot în lume sunt oameni și comunități, mai mici sau 
mai mari, care se încăpățânează să iasă din cochilii, să întindă o mână, să dărâme un zid. A treia temă: frica de 
supraveghere. Statele își spionează supușii, corporațiile ne controlează mințile și buzunarele. Totul e minciună sau, 
cum i se spune azi, post-adevăr. A patra: dreptate fără frică. Din cele patru zări, vă aducem filme care vorbesc despre 
nedreptăți, despre oameni care au toate motivele să își fi pierdut încrederea în justiție. A cincea secțiune strânge filme 
despre hărțuire și abuz: pentru că frica naște violență. Violența celor mai puternici față de cei slabi, a celor majoritari 
față de minorități, a bărbaților față de femei, a statului față de propriii cetățeni. În fine, a șasea tratează frica de 
spitale. Sistemele medicale – la noi și aiurea – sunt mai bolnave decât pacienții lor, pe care îi lasă să moară. După 
Colectiv, le datorăm celorlalți mai mult decât un exercițiu de compasiune publică. 

Documentarele marca One World Romania sunt doctorii pentru minte și suflet. Oameni buni, luați niște antidoturi 
contra fricii și priviți un pic lumea. Nu vă fie frică. Nouă ani de chinuri s-au soldat cu mult mai multe bucurii. 
Și vor mai fi.

Alexandru Solomon