Invitați

108 invitați la 63 filme si evenimente

Cineaști prezenȚi la festival


Ada Solomon

Ada Solomon a produs cel mai recent câștigătorul Ursului de Aur, Poziția copilului (2013, r. Călin Peter Netzer), câștigătorul Ursului de Argint Aferim! (2015, r. Radu Jude), filmul nominalizat la Oscar Toni Erdmann (2016, r. Maren Ade) și Soldați. Poveste din Ferentari (2017, r. Ivana Mladenovic), selectat la San Sebastián. Cele mai recente documentare produse de ea sunt Țară Moartă (r. Radu Jude), selectat la Locarno, și Ouăle lui Tarzan (r. Alexandru Solomon), selectat la Karlovy Vary, ambele în 2017. În ultimii 20 de ani, compania sa HiFilm a produs filme selectate și premiate la Cannes, Sundance, Berlin, Locarno Toronto, Busan etc., făcute în co-producție cu Franța, Germania, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Croația, Ungaria sau Luxemburg.

Alexandra Wesolowski

Alexandra Wesolowski (n. Polonia) a studiat științe politice la Friedrich-Alexander-Universität in Erlangen. În 2008 a început să studieze regie de la film la Universitatea de Film și Televiziune din München. Alte filme: Magda (2015), 1st Class Asylum (2014), Fliehkraft (2010)


Ana Branea

Ana Branea (n. 1986, România) a studiat sunet și montaj la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, pe care a absolvit-o în 2009 cu o teză de licență despre etică și moralitate în documentarul de autor. Alumnus al Aristoteles Documentary Workshop (2011). În 2012 a primit o bursă din partea Filmakademie Baden-Württemberg unde a studiat montaj de film documentar în următorii patru ani. În prezent lucrează la un nou proiect de documentar de lungmetraj cu regizorul Alexander Nanau. Alte filme: (2015, r. Julian Vogel), Island 36 (2014, r. Asli Özarslan), Turn Off the Lights (2007, r. Ivana Mladenovic).

Ana Dumitrescu

Fostă foto-jurnalistă, Ana Dumitrescu a lucrat în Franța și în România pentru numeroase grupuri media precum National Geographic, MEDIAFAX și agenția de fotografie Gamma-Rapho. În fotografie a investigat subiecte de ordin social precum genocidul romilor din timpul celui de-al Doilea Război mondial, homofobia în România sau situația muncitorilor ilegali din Franța. În 2016 a fondat compania de producție Jules et Films. Licu, o poveste românească este cel de-al patrulea său documentar de lungmetraj. Alte filme: Time of Light (2016), Même pas Peur! (2015), Khaos, the Human Faces of the Greek Crisis (2012)


Angelika Spangel

Angelika Spangel (n. 1987, Austria) are studii în științele educației. În 2013 a început să studieze imagine de film la clasa lui Wolfgang Thaler la Academia de Film din Viena. A lucrat la o serie de scurtmetraje alături de Matthias Krepp și Magdalena Gruber.

 

Anne Fabini

Anne Fabini a montat documentarele lui Talal Derki, Of Fathers and Sons și Return to Homs, premiate în 2018 și 2014 cu World Documentary Grand Jury Award la Festivalul de Film de la Sundance. A lucrat, de asemenea, la filme de ficțiune precum Morris from America (r. Chad Hartigan, 2016) și Houston (r. Bastian Günther, 2013), ambele având premiera la Festivalul de Film de la Sundance. Montajul realizat de Anne al co-producției internaționale More Than Honey (r. Markus Imhoof, 2012) a fost extrem de apreciat. A colaborat îndeaproape cu regizorul Hannes Stöhr la filmele One Day in Euope (2005) and Berlin Calling (2008), incluse în selecția Berlinale. Din 2013 lucrează la nivel internațional ca story și editing consultant. Filmele sale i-au adus mai multe nominalizări la categoria de cel mai bun montaj din cadrul Premiilor de Film Germane. Este câștigătoarea prestigiosului Premiu al Criticilor Germani pentru cel mai bun montaj.

Asli Özarslan

Asli Özarslan (b. 1986, Germania) a studiat teatru și media la Universitatea din Bayreuth și filosofie și sociologie la Sorbona. În 2011, după absolvire, a lucrat ca montueză la canalul de televiziune ZDF și pentru ARD Studio Abroad din Varșovia. În 2012 a început să studieze film documentar la Academia de Film Baden-Württemberg. În 2016 a fost nominalizată pentru bursa Academiei de Cultură Tarabya din Turcia. Alte filme: INSEL 36 (2014), Kanak Sprak Bist Du (2012), Bastarde (2011), reflektZone (2009)

Bernhard Braunstein

Bernhard Braunstein (n. 1979, Austria) a studiat comunicare la Universitatea din Salzburg. Locuiește la Paris și în Salzburg și lucrează ca monteur, director de imagine și regizor de film documentar. Atelier de conversație a fost ales ca film de deschidere al festivalului Cinéma du Réel în 2017. Alte filme: Sleeping Image (2013), Pharao Bipolar (2007), Reisen im eigenen Zimmer (2006)


Bill Morrison

Bill Morrison (n. 1965, SUA) este un cineast și artist vizual stabilit în New York. Filmele sale combină adesea material de arhivă acompaniat de muzică contemporană și au fost proiectate în cinemateci, muzee și săli de concerte din întreaga lume. Opt dintre lucrările sale sunt expuse în colecția permanentă a Muzeului de Artă Modernă (MoMA). Între 1983 și 1985 a urmat cursurile de la Reed College și în 1989 a absolvit Cooper Union School of Art. Morrison este bursier Guggenheim și a primit Premiul Alpert pentru Arte, o bursă din partea National Endwoment for the Arts și din partea Fundației pentru Arte Contemporane. Alte filme: The Great Flood (2013), Tributes - Pulse (2012), The Miners' Hymns (2011), Spark of Being (2010), Decasia (2002)


Boris Mitić

Boris Mitić (n. 1977, Serbia) a lucrat ca jurnalist, a scris articole satirice pentru Playboy, după care a regizat primul său film, Pretty Dyana (2003). În 2009 a regizat Goodbye, How Are you? (2009), selectat la numeroase festivaluri printre care Jihlava International Documentary Film Festival. Boris Mitić a ținut conferințe despre forme neconvenționale de film documentar la școli de film din Europa, China, SUA și Orientul Mijlociu. Alte filme: Goodbye, How Are You? (2009), Unmik Titanik (2004), Pretty Dyana (2003)


Chris Kelly

Chris Kelly este un cineast de film documentar și fondatorul casei de producție Little Ease Films. Colaborator al ziarului The Guardian, în 2014 a realizat o anchetă sub acoperire despre sclavia din industria de pescuit thailandeză, subiect pe care îl dezvoltă în prezent sub forma unui lungmetraj de animație. A lucrat timp de 9 ani la filmul Primăvară cambodgiană și este lungmetrajul său de debut. Alte filme: The RIghts of Others (2014)

Claude Ferland Milewski

My Name is Claude este proiectul de electro-pop și muzică clasică al cântărețului și compozitorului Claude Ferland Milewski. În ultima parte a anilor '90, Ferland Milewski a fost membru al grupului electro-pop SAS-31. În 2005 deja se mutase la Berlin, unde a cântat cu un alt grup de electro-pop, Lovelovelove, care a apărut în compilația Berlin Insane din 2007 alături de Planning to Rock, Peaches și Mount Sims. În această perioadă, Ferland Milewski a început să lucreze la proiectul My Name is Claude. După ce a lansat 3 albume în această formulă și după ce a cântat în spații precum Centrul Pompidou și Gaîté Lyrique din Paris, a compus în 2017 coloana sonoră a filmului Vas de vis (r. Tristan Ferland Milewski), nominalizat la premiul pentru cea mai bună muzică originală la München DOK.fest și lansat sub forma unui album. În 2018, My Name is Claude a lansat You Cannot Enter the Disco, un album conținând compoziții extrem de ritmice, și EP-ul Can’t Cheat - o serie de improvizații live inspirate din muzica dub.

Claudiu Mitcu

Regizorul și producătorul Claudiu Mitcu (n. 1976, România) este absolvent al Academiei de Studii Economice din București. A lucrat ca monteur la TVR timp de 8 ani, iar în 2004 a înființat casa de producție We are basca.  Alte filme: Paștele blajinilor (2014), Maria (2013), Noi doi (2011), Circul vesel (2010)

Corneliu Porumboiu

Corneliu Porumboiu (n. 1975, România) a studiat regie de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.
Lungmetrajul său de debut, A fost sau n-a fost?, a obținut premiul pentru debut Caméra d’Or şi premiul pentru distribuţie Label Europa Cinémas la Festivalul de la Cannes. Al doilea său lungmetraj, Poliţist, adjectiv, a fost selecţionat la Festivalul de Film de la Cannes, în secţiunea Un Certain Regard. În 2015, a obținut premiul A Certain Talent Prix pentru lungmetrajul Comoara. Alte filme: The Second Game (2014), When Evening Falls on Bucharest or Metabolism (2013), Liviu’s Dream (2004) 


Cosmin Bumbuț

Cosmin Bumbuț a făcut 15 ani fotografii de modă și de publicitate, iar pictorialele lui au apărut în reviste precum Elle, Tabu și Esquire. În 2013 a publicat Bumbata, un album care arată viața de zi cu zi a deținuților din Penitenciarul Aiud. Bumbuț a câștigat mai multe premii de fotografie, printre care Sony World Photography Award pentru proiectul Camera intimă. Filmul său anterior, Ultimul căldărar (2016, co-regizat împreună cu Elena Stancu) a fost premiat la mai multe festivaluri, printre care Transilvania IFF, Docuart, Urban Eye și Millenium Film Festival din Bruxelles.

Cristina Haneș

Cristina Haneș (n. 1991, România) este regizoare și director de imagine. În 2016 a absolvit masterul de film documentar DocNomads ca student Erasmus+, iar în 2013 a absolvit studiile de licență în domeniul imaginii de film din cadrul Facultății de Film și Televiziune din Cluj-Napoca. Filmele sale studențești au fost proiectate la DOcLisboa, MakeDox, Astra Film Festival, Transilvania IFF, DocuArt. Este alumnus al Workshop-ului Aristoteles și în prezent este în etapa de dezvoltare a primului său lungmetraj, o co-producție India-România. Alte filme: A Rifle and a Bag (in development)


Daisy Asquith

Daisy Asquith este o cineastă de film documentar care în ultimii 20 de ani a realizat filme pentru BBC, Channel 4, BFI, Irish Film Board și Sheffield Doc/Fest. Este profesor asociat la Goldsmiths, Universitatea din Londra, și predă în cadrul masteratului de film documentar. A câștigat numeroase premii, printre care premiul acordat de Royal Televizion Society pentru cea mai bună serie documentară (The Decision și 15), premiul Grierson și o nominalizare la BAFTA. Alte filme: Greatest Motherfucker (2016), Velorama (2014), Crazy about One Direction (2013), Britain’s Holocaust Survivors (2012).

Daniel Abma

Daniel Abma (n.1978, Olanda) a studiat pedagogie pentru școala primară și a lucrat cu tineri în programe de educație non-formală în Berlin și Brandenburg. A studiat regie de film la Universitatea Babelsberg „Konrad Wolf”, unde s-a specializat în cinema de non-ficțiune. Filmul său Beyond Wriezen (2012) a fost selectat la IDFA și a câștigat prestigiosul premiu Grimme în Germania. Următorul său film, Hollanda del sol (2013), a fost selectat în competiția festivalurilor DOKLeipzig, DOK.fest München și Krakow IFF. Alte filme: Hannes: About Papas and Power Rangers(2011), Turkeys and Diamonds (2011)

Daphni Leef

Daphni Leef (n. 1986, Israel) este o cineastă și activistă socială stabilită în Tel Aviv. Este absolventă a Școlii de Film și Televiziune “Steve Tisch” din Tel Aviv. A lucrat ca monteuză pentru videoclipuri, scurtmetraje, show-uri TV și documentare de lungmetraj precum Pepe’s Last Battle (r. Michael Alalu), nominalizat pentru cel mai bun documentar în cadrul Ophir Israeli Awards în 2017. Înainte ca tălpile mele să atingă pământul este primul său documentar de lungmetraj.

Dieter Schumann

Dieter Schumann (n. 1953, Germania) a studiat regie de film la Hochschule für Film und Fernsehen "Konrad Wolf" în Potsdam-Babelsberg. În 1988 a produs pentru studioul DEFA legendarul documentar Whisper & Shout despre atitudinea tinerilor din RDG de la sfârșitul anilor ’80. În 1990 a început să regizeze spectacole și documentare TV, majoritatea despre tinerii din mediile muncitorești. În 2002 a înființat casa de producție Basthorster Filmmanufaktur. Alte filme: Wadan’s World – About the Dignity of Work (2010) , Whisper & Shout (1988)


Dragoș Hanciu

Dragoș Hanciu (n. 1993, România) a studiat regie de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În 2014 a regizat primul său documentar de scurtmetraj, Brudina. Ionaș visează că plouă a avut premiera în 2017 la Visions du Réel. În prezent lucrează la montajul primului său documentar de lungmetraj și este în curs de publicare a unui album foto, intitulat Hometown. Alte filme: Three (co-regizat cu Robert Braga și Andrei Inizian, 2016), The Floating Bridge (2014)


Dragoș Turea

Dragoș Turea (n. 1980, Chișinău, Moldova) a absolvit în anul 2007 Academia de Muzică, Teatru și Arte din Chișinău cu un masterat în regie de film. A debutat în cinema cu documentarul Vasile Mamaligă, film care evocă unul dintre primii factori de decizie din Republica Moldova pe arena mondială și distins cu premiul de debut al Uniunii Cineaștilor din Moldova în 2007. Dragoș Turea are, de asemenea, o experiență bogată în producția de televiziune, fiind producătorul unora dintre cele mai de succes show-uri TV ale Republicii Moldova. A lucrat, de asemenea, ca asistent de producție pentru alți tineri regizori moldoveni de succes. În 2010 a început cel mai mare proiect al său de până în prezent, producția documentarului de lungmetraj Alpha Beta Gamma.

Elena Stancu

Elena Stancu e jurnalist de 12 ani și a fost redactor-șef adjunct timp de 5 ani la revista Marie Claire. A câștigat mai multe premii și burse de jurnalism, printre care două burse și două premii Superscrieri, o bursă oferită de Centrul Carter din SUA și Balkan Fellowship pentru excelență în jurnalism. Filmul său anterior, Ultimul căldărar (2016, co-regizat împreună cu Cosmin Bumbuț) a fost premiat la mai multe festivaluri, printre care Transilvania IFF, Docuart, Urban Eye și Millenium Film Festival din Bruxelles.

Elitza Gueorguieva

Elitza Gueorguieva (n. Bulgaria) este o cineastă, performer și scriitoare stabilită la Paris. Primul său roman, Les cosmonautes ne font que passer, a primit premiul SDGL André Dubreuil pentru cel mai bun roman de debut. Textele sale au fost publicate în reviste precum Dyonisies, Jef Klak și Vue sur cour. A colaborat ca perfomer cu Maison de la poésie, Tarmac, Théâtre Ouvert, Khiasma and the Hors-Limites Festival.

Florent Vassault

Florent Vassault este monteur și regizor de filme documentare. Filmul său Bernard Thomas, the Secrets of Glory a fost selectat în 2007 la FIPA în Biarritz și la International TV Festival în Montecarlo. În 2011 a co-regizat alături de Arnaud Gaillard filmul Honk, un documentar de lungmetraj despre pedeapsa cu moartea în SUA. Other films: Honk (2011), Bernard Thomas, the Secrets of Glory (2007)


Gürcan Keltek

Gürcan Keltek (n. 1973, Turcia) a studiat cinematografie la DEU Fine Arts, după care a regizat o serie de scurtmetraje. Filmul său Overtime a fost selectat la mai multe festivaluri, printre care Visions Du Réel și DOK Leipzig, iar mediumetrajul său Colony a fost selectat la FIDMarseille. Alte filme: Colony (2015), Overtime (2012)

Henry Rammelt

Henry Rammelt este profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. A absolvit un master de științe politice și sociologie, iar lucrarea sa de doctorat tratează recentele mișcări sociale și rețelele de proteste din Ungaria și România.

Ileana Bîrsan

Ileana Bîrsan este critic de film și lector în cadrul a diferite programe de educație cinematografică. Membră fondatoare a atelierelor de educație cinematografică Filmikon și co-fondatoare DokStation Music Documentary Film Festival, în prezent este doctorandă la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.

Jessica Gorter

Jessica Gorter (n. Olanda) este o cineastă independentă, absolventă a Dutch Film and Television Academy din Amsterdam, ale cărei filme tratează problematica Rusiei în epoca post-sovietică. A regizat filme pentru televiziunea olandeză și lucrează ca monteuză, scenaristă și coach. Filmele sale au fost prezentate în numeroase festivaluri și difuzate internațional. În 2014 Jessica Gorter a primit o bursă pentru film documentar acordată de Prins Bernhard Cultuurfonds. Alte filme: 900 Days (2011), Piter (2004), No Goods Today (2002)

Karel Kovanda

Karel Kovanda (n. 1944) a crescut în Cehoslovacia. În studenție, la jumătatea anilor ’60, a fost unul dintre liderii unui grup de studenți a cărui opoziție față de regimul comunist a contribuit la căderea temporară a comunismului ortodox în țară și la apariția Primăverii de la Praga din 1968, adesea asociată cu numele lui Alexander Dubček. În 1970 a părăsit Cehoslovacia și și-a petrecut următorii 20 de ani în exil în SUA, studiind și lucrând. În 1990, la întoarcerea în țară, unde se instaurase noul regim democratic, s-a alăturat serviciului extern și a fost ministru adjunct și ambasador al Națiunilor Unite și NATO. La începutul anilor 2000 a deținut o funcție de conducere în Directoratul General responsabil de relații externe al Comunității Europene. În prezent este pensionat și lucrează ocazional în calitate de consultant, conferențiar și observator electoral.

Kazuo Hara

Kazuo Hara (n. 1945, Ube, Japonia) a urmat cursurile Colegiului de Fotografie din Tokyo, pe care le-a abandonat pentru a lucra la o școală pentru copii cu nevoi speciale, unde a dezvoltat un interes crescut pentru lumea copiilor cu dizabilități. Ulterior, a creat expoziția de fotografie Baka ni Sunna (Don’t Make Fun of Me). În 1972 a înființat împreună cu Sachiko Kobayashi compania de producție Shisso Production. În același an a regizat primul său documentar, La revedere, PC, un film despre relațiile dintre persoanele cu dizabilități și persoanele fără dizabilități. În 1974 a regizat un film despre fosta sa soție, Miyuki Takeda, Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974, care a fost considerat un film de pionierat în zona documentarelor personale. Filmul său din 1987, Armata goală a împăratului mărșăluiește în continuare, urmărește confruntarea dintre veteranul de război Kenzo Okuzaki și foștii săi ofițeri superiori din armată, pe care dorește să îi tragă la răspundere pentru acțiunile lor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Filmul a fost extrem de apreciat, câștigând distincții precum premiul pentru debut din partea Breslei Regizorilor din Japonia, Caligari Film Award la Festivalul Internațional de Film de la Berlin și Marele Premiu din partea Cinéma du Réel. În 1994 a regizat filmul A Dedicated Life, o examinare a adevărurilor și a ficțiunilor din jurul romancierului Mitsuharu Inoue, considerat unul dintre cele mai bune 10 filme japoneze din acel an de către revista de cinema Kinema Junpo. În 2005 a regizat primul său film de ficțiune, The Many Faces of Chika, în care patru actrițe potretizează viața unei femei. Apropiat de cineaștii debutanți, Hara a predat la școli precum Japan Institute of the Moving Image, Waseda University, Osaka University of Arts, și a ținut un atelier de filmologie, Cinema Juku. Filmele sale de până acum au fost extrem de aprieciate de critică și s-au organizat retrospective dedicate filmografiei sale în cadrul unor festivaluri internaționale precum Buenos Aires, Montreal, Sheffield, Amsterdam.

Klára Tasovská

Klára Tasovská a studiat New Media la Academia de Arte Plastice din Praga și film documentar la FAMU. Documentarul său de debut în lungmetraj despre Transnistria, Fortress (2012, co-regizat cu Lukáš Kokeš), a primit premiul pentru cel mai bun film ceh la Jihlava IDFF în 2012, a fost nominalizat pentru LUX Prize în 2013 și a câștigat premiul oferit de Juriul Liceenilor la One World Romania în 2013. Alte filme: Midnight (2010)

Leni Gruber

Leni Gruber (n. 1991, Austria) este studentă la film. În 2012 a început să studieze producție și scenaristică la Academia de Film din Viena. A lucrat la mai multe scurtmetraje cu Matthias Krepp și Angelika Spangel. Alte filme: Ende September (producător, 2015).

Lotte Mik-Meyer

Lotte Mik-Meyer este regizoare de film documentar și profesoară. Este absolventă a unui master în dezvoltare internațională și studii media. A lucrat ca manager de dezvoltare pentru televiziunea națională daneză și a predat cursuri de expresie artistică la Classical Drawing School din Copenhaga. Mik-Meyer are o experiență îndelungată în a filma pe cont propriu în zone de conflict precum Yemen, Siria, Liban, Egipt și Madagascar. Întoarcerea președintelui în Madagascar este primul său film documentar de lungmetraj. Alte filme: The Arab Initiative (2008), Network (2008), Puppets, Stories & Therapy (2007), What We See (2006)

Lucio Basadonne

Lucio Basadonne a regizat reclame și documentare TV difuzate pe Comedy Central și MTV. Alte filme: Unlearning (2014)


Lukáš Kokeš

Lukáš Kokeš a studiat filmologie la Universitatea Carolină din Praga și film documentar la FAMU. Scurtmetrajul său Redemption Attempt of a TV Repairman Josef Lávička in Nine Scenes (2008) a câștigat o Mențiune Specială a Juriului la Jihlava IDFF. Documentarul său de debut în lungmetraj despre Transnistria, Fortress (2012, co-regizat cu Klára Tasovská), a primit premiul pentru cel mai bun film ceh la Jihlava IDFF în 2012, a fost nominalizat pentru LUX Prize în 2013 și a câștigat premiul oferit de Juriul Liceenilor la One World Romania în 2013. Alte filme: Vietnamese Important People (2014)

Marcel Schreiter

Marcel Schreiter (b. 1982, Germany) is a visual artist, documentary filmmaker, producer and a graduate of the Applied Cultural and Media Studies MA at the Merseburg School of Art, Germany.

Marco de Stefanis

Marco de Stefanis (n. Italia) și-a început cariera de cineast ca monteur și, mai târziu, regizor, colaborând cu canalele de televizune RAI, Discovery și History. Locuiește în Olanda din 2001, unde a decis să urmeze cursurile de regie de film documentar organizate de Binger Film Institute. Este conferențiar al Universității din Amsterdam, unde predă un curs de concepte vizuale pentru filme documentare în cadrul SAE Institute. Alte filme: Tulip Time (2008), Amazing World (2006), Lieve Monster (2006)  

Maria Olin Hustad

Maria Olin Hustad (n. 1991, Oslo) a absolvit un curs de arte vizuale de 2 ani (specializare în fotografie) la Nordic Institute for Stage & Studio în 2012. În timpul studiilor a lucrat ca recrutor pentru Amnesty International. După terminarea studiilor și o călătorie prin Asia, a început să lucreze la casa de producție a mamei sale, Speranza Film AS. Maria a lucrat ca asistent de producție și manager de lansare al documentarului Nowhere Home (2012), ca cercetător și coordonator al pre-producției și manager de lansare pentru documentarele Doing Good (2016) și Copilărie (2017).  

Mary Jirmanus Saba

Mary Jirmanus Saba (n. Boston, 1983) lucrează ca cineastă și geograf. Și-a făcut studiile de licență în domeniul științelor sociale la Harvard College și studiile de masterat în geografie la Universitatea din California, Berkeley. Din 2006 până în 2008 a produs programul săptămânal de televiziune Via Comunidad în colaborare cu agenția de creație Vientos del Sur în Ibarra, Ecuador. Un sentiment mai înălțător decât iubirea este lungmetrajul său de debut.

Matthias Krepp

Matthias Krepp (n. 1987, Austria) a studiat literatură comparată și istorie. În 2012 a început să studieze regie de film la clasa lui Michael Haneke la Academia de Film din Viena.

Maxim Pozdorovkin

Maxim Pozdorovkin a obținut titlul de doctor al Universității Harvard cu o lucrare de cercetare despre propaganda timpurie. A regizat 4 documentare de lungmetraj și câteva documentare scurte. În 2013 a primit premiului juriului de la Sundance pentru filmul său Pussy Riot: A Punk Prayer iar în 2016 documentarul său Clinica de Migrantes a fost nominalizat la IDA – International Documentary Awards. Pozdorovkin lucrează în prezent la un documentar hibrid despre artistul video Joe Gibbons, How to Rob Banks for Dummies. Alte filme: Pussy Riot: A Punk Prayer (2016), The Notorious Mr. Bout (2014)

Mila Turajlić

Mila Turajlić (n. 1979, Belgrad) a studiat Științe Politice și Relații Internaționale la London School of Economics și s-a specializat în film documentar la La Fémis. Alumnus al Berlin Talent Campus și Discovery Campus. Din 2005 este organizator al Magnificent 7 Festival of European Documentary Films din Belgrad. Este fondatoare a DokSerbia, asociația cineaștilor sârbi, și predă la Archidoc și la Balkan Documentary Center. Alte filme: The Labudovic Reels (in production), Cinema Komunisto (2011)


Mona Nicoară

Mona Nicoară a început să lucreze în cinema în 1997 ca producător asociat al documentarului Children Underground, care în 2001 a primit un premiu special la festivalul Sundance și apoi a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun documentar de lungmetraj. Debutul ei regizoral, Școala noastră, a avut premiera în 2011 la festivalul Tribeca din New York, a mers apoi la peste 60 de festivaluri din întreaga lume, a câștigat marele premiu al juriului pentru cel mai bun film din SUA la AFI SilverDocs și a fost nominalizat la Silver Eye Awards pentru cel mai bun documentar est-european și la Premiile Gopo pentru cel mai bun documentar românesc. Alte filme: Our School (2011), Children Underground (associate producer, 2001)


Monica Lăzurean-Gorgan

Monica Lăzurean-Gorgan este producător și regizor. Ea a produs, co-produs sau a fost producator delegat pentru mai multe lungmetraje de fictiune și documentare care au fost selectate la Berlinale, Sundance, Locarno și multe alte festivaluri internaționale de film (Doar o răsuflare, Chuck Norris vs. Communism, Domestic, Colivia, Nu ma atinge-mă). In 2011, Votul meu, documentar de mediu metraj co-regizat de Monica, a fost selectat la festivaluri precum Rotterdam IFF și Documenta Madrid IFF și premiat la Sarajevo IFF. Doar o răsuflare, cel mai recent film al său, a fost premiat la Sarajevo IFF în 2016, unde a câștigat Heart of Sarajevo pentru cel mai bun film documentar. De asemenea, pentru acest film Monica a câștigat premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar românesc în anul 2017, premiul pentru cel mai bun film documentar la LET’S CEE Film Festival din Austria în 2017 și premiul pentru cel mai bun film documentar românesc în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar ASTRA de la Sibiu în 2016. Filmul a mai fost selectat la Visions du Réel în 2016 și la Chicago IFF și a putut fi văzut online pe Mubi și Amazon. 

 

Monika Grassl

Monika Grassl (n. 1981, Austria) a studiat jurnalism și comunicare la Universitatea din Viena și media management la Universitatea de Științe Aplicate St. Pölten. A lucrat pentru postul de televiziune OTKO TV și casa de producție WILDart Film & DocuZone. Din 2007 lucrează pentru regizorul de film documentar Hubert Sauper și casa sa de producție Adelante Films. În 2008 a început să studieze regie de film documentar la Filmakademie Baden-Württemberg. Alte filme: Mein Herr Alfons (2010), No Chicken in the Bus (2007), Her Position in Transition (2006)


Monika MacDonagh-Pajerová

Monika MacDonagh-Pajerová ține cursuri despre reflectarea rezistenței civile pentru studenți internaționali la Universitatea Carol din Praga. A fost diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe ceh și administrator al Comitetului Cultural al Consiliului Europei. În 1989 a făcut parte din conducerea mișcării studențești care a deschis pe 17 noiembrie 1989 revoluția și a participat la înființarea Forumului Civic. A fost președinta unei ONG care a lansat campania votului afirmativ în favoarea aderării Cehiei la UE și a prezentat o serie de probleme la nivel european la televiziunea și radio-ul ceh.

Nora Agapi

Nora Agapi este regizoare, director de imagine și fotograf. A absolvit secție de imagine a UNATC „I.L. Caragiale” din București și masterul de arte digitale la Universitatea de Arte Plastice din Atena. A lucrat ca asistent universitar la UNATC și ca mentor la Moldox IDFF for Social Change. Documentarele sale au fost selectate la festivaluri precum Berlin IFF, Rotterdam IFF, Transilvania IFF, Astra Film Festival. Alte filme: The Hunt for Transylvanian Gold (2017), Decoding Dacia (2012, DoP), Off the Beaten Track (2012, DoP), Leaving Transylvania (2016, DoP)

Nora Lam

Nora Lam a absolvit Universitatea din Hong Kong, unde a studiat franceză și literatură comparată. Primul său documentar de lungmetraj, Road Not Taken (2016), a avut premiera la Hong Kong IFF și a rulat în circuitul festivalier internațional. Alte filme: Midnight in Mong Kok (2014)

Orban Wallace

Orban Wallace este un cineast independent și co-fondator al casei de producție Gallivant Film. În ultimii șapte ani a regizat și produs documentare, videoclipuri și reclame. Filmele sale au fost selectate la festivaluri precum Cannes, Vancouver IFF sau Aesthetica. Scurtmetrajul său Aeron (2012) a fost nominalizat la Royal Television Society Awards. Încă o știre despre refugiați este documentarul său de debut în lungmetraj. Alte filme: Eyes for Gertrude: Messing Around (2014), Copenhagen, The Musical (2011)


Paco de Onís

Paco de Onís a crescut în mai multe țări din America Latină într-o perioadă marcată de dictaturi. Este director executiv al Skylight, care are drept misiune producția de documentare de lungmetraj și instrumente media digitale care să contribuie la creșterea conștientizării respectării drepturilor omului și a justiției.

Printre filmele produse de acesta se numără Granito: How to Nail a Dictator (2011), Disruption (2014), The Reckoning: The Battle for the International Criminal Court (2009), State of Fear (2005) și Rebel Citizen (2005) - toate regizate de Pamela Yates.

Pamela Yates

Pamela Yates este co-fondatoare și director de creație al organizației Skylight, care are drept misiune producția de documentare de lungmetraj și instrumente media digitale care să contribuie la creșterea conștientizării respectării drepturilor omului și a justiției. A primit o bursă Guggenheim pentru Granito:​ ​How​ ​to​ ​Nail​ ​a​ ​Dictator (2011), folosit ca probă judiciară principală în procesul împotriva dictatorului Efraín Ríos Montt, acuzat de genocid. Yates este membră a Academy of Motion Pictures Arts and Sciences, Writers Guild of America și International Documentary Association. Alte filme: Rebel Citizen (2005), State of Fear (2005), When the Mountains Tremble (1982)


Péter Forgács

Péter Forgács (n. 1950) este un artist media și cineast stabilit în Budapesta, ale cărui lucrări au fost expuse în întreaga lume. Din 1978 a realizat peste 30 de filme. În 1983 Forgács a înființat Fundația de Fotografii și Arhive de Film Private (PPFA) din Budapesta ce găzduiește o colecție unică de materiale de amator. A primit numeroase premii de la festivaluri internaționale din Budapesta, Lisabona, Marsilia, San Francisco și Berlin, unde a câștigat Prix Europe pentru filmul Free Fall. Alte filme: I Am von Höfler - Variation on Werther (2008), Own Death (2007), Miss Universe 1929 (2006), Perro Negro – Stories from the Spanish Civil War (2005), The Danube Exodus (1988)


Peter Yam

Peter Yam este un producător stabilit în Hong Kong. Yam a produs documentarul nominalizat la Golden Horse Yellowing (directed by Tze Woon Chan, 2016). La cea de-a 15-a ediție a Yamagata International Documentary Film Festival din Japonia i-a fost decernat premiul New Asian Currents Ogawa Shinsuke.

Pietro Pasquetti

Pietro Pasquetti a studiat regie de film documentar la Accademia del cinema e della televisione di Roma a Cinecittŕ. Primele sale documentare, Roma Residence și Il Vangelo secondo Maria au fost selectate la Torino FF, iar cel de-al doilea a fost clasat ca film de artă de către Ministerul Patrimoniului Cultural din Italia. Alte filme: Il Vangelo secondo Maria (2009), Roma Residence (2007)

Radu Ciorniciuc

Radu Ciorniciuc este un jurnalist în vârstă de 30 de ani. A scris despre probleme care vizează drepturile omului și probleme de mediu pentru multe dintre cele mai importante organizații media și ONG-uri din lume. Este co-fondator al primei organizații media independente finanțate prin crowdfunding din România, Casa Jurnalistului.

Ronen Zaretzky

Ronen Zaretzky este regizor și producător. A absolvit „Camera Obscura” Arts School, departamentul de Film și Televiziune. A lucrat ca redactor-șef al departamentului de știri al cotidianului Haaretz și este, în prezent, redactor-șef al unei publicații săptămânale de top, specializate în jurnalism de investigație, UVDA. Alte filme: A Talent for The Land (2014), Super Women (2013), Displaced (2008), The Last Fighters (2006)


Ruxandra Gubernat

Ruxandra Gubernat (n. 1982, România) este o jurnalistă, cercetătoare și cineastă de film documentar stabilită în București. După ce a lucrat timp de șapte ani ca jurnalist în România, s-a mutat la Lyon, unde și-a făcut studiile de master în sociologia mass-mediei. A mai studiat, de asemenea, sociologie și filosofia filmului la Institutul de Studii Politice din Lyon. Recent, Ruxandra Gubernat a primit titlul de doctor în științe politice acordat de Universitatea Paris Nanterre.

Sachiko Kobayashi

Sachiko Kobayashi (n. 1946, Niigata, Japonia) a absolvit Universitatea din Niigata în 1969. În 1972 a înființat compania de producție Shisso Production împreună cu soțul său, regizorul Kazuo Hara. Filmografie: Dezastrul din Sennan (2017, producător), Mata no hi no Chika (2005, producător, scenarist), A Dedicated Life (1994, producător), Armata goală a împăratului mărșăluiește în continuare (1987, producător), Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974 (1974, producător), La revedere, PC (1972, producător).

Shevaun Mizrahi

Shevaun Mizrahi și-a făcut studiile licență în domeniul neuroștiințelor cognitive și al literaturii engleze la University of Pennsylvania și a absolvit studiile de master la New York University. A lucrat ca asistentă a directorului de imagine Ed Lachman, iar fotografiile sale au fost expuse la Smithsonian Museum of American Art și la Corcoran Gallery of Art.

Silvia Jop

Silvia Jop a studiat antropologie culturală și etnologie la Universitatea din Siena. A lucrat ca social media manager, coordonator editorial al blogului Lavoro culturale și este autoarea unei cărți despre fenomenul de squatting întâlnit în teatre din Italia, intitulată Com’č bella l’imprudenza

Tereza Nvotová

Tereza Nvotová (n. 1988, Slovacia) este o regizoare, scenaristă și actriță stabilită în Praga. A studiat la FAMU și este absolventă a masterului de regie de film. Primul său documentar de lungmetraj, Take it Jeasy!, a avut premiera la Jihlava International Documentary Film Festival, iar lungmetrajul său de debut în ficțiune, Filthy (2017), a avut premiera la IFF Rotterdam. A regizat documentare TV pentru canale de televiziune publică din Cehia și Slovacia și HBO Europa. Alte filme: Filthy (2017), Players (2010), Take it Jeasy! (2009)


Thierry Michel

Thierry Michel (n. 1952, Belgia) este absolvent al Institut des Arts et Diffusion din Bruxelles. În 1973 a început să lucreze pentru televiziunea belgiană, iar în 1990 a început să realizeze documentare în Brazilia, Africa și Asia. Alte filme: Métamorphose d'une gare (2010), Katanga Business (2009), Congo River, Beyond Darkness (2005)


Till Schauder

Till Schauder (n. 1971, SUA) și-a început cariera ca asistent al regizorului Roger Corman în Los Angeles. După ce a absolvit studiile de master la Universitatea de Film și Televiziune din München, s-a mutat la New York unde a studiat actorie la NYU cu sprijinul unei burse DAAD. Schauder predă cursuri de film la NYU și la Vermont College of Fine Arts și este co-fondator al casei de producție Partner Pictures.  Alte filme:  Iran Job (2012), Duke’s House (2004), Santa Smokes (2002)


Tristan Ferland Milewski

Tristan Ferland Milewski (n. Germania) este scenarist și regizor. În filmele sale abordează tematici precum normativitatea de gen, sexualitatea și cultura pop. Seria sa documentară realizată pentru canalul german ZDF Make Love (Gebrüder Filmproduktion) a fost nominalizată pentru prestigiosul premiu Grimme Online Award (2014) și pentru Premiul Televiziunii Germane (2017). Filmele sale au fost receptate bine de critică în publicații precum The New York Times, Hollywood Reporter, Village Voice, Variety, Vice, I-D, Huffington Post, Movie Pilot, Süddeutsche Zeitung. A dezvoltat și regizate documentare de 30-90 minute și documentare-portret ale unor muzicieni precum Madonna, Marilyn Manson, Eminem, Britney Spears, Rihanna și Pink, în calitate de senior producer și Head of Factual Department la MTV Networks Europe. Ține cursuri regulate de documentar, dezvoltare de scenariu și dramaturgie.

 

 


Vitaly Mansky

Vitaly Mansky (n. 1963, Ucraina), a absolvit în 1989 Institutul de Cinematografie VGIK și a devenit unul dintre cei mai apreciați regizori și producători de film documentar ruși contemporani. A regizat mai mult de 30 de filme, prezentate și premiate la festivaluri din întreaga lume și a produs filmele unor regizori precum Renata Litvinova, Alexander Rastorguyev, Sergey Miroshnichenko, Dmitry Zhelkovsky, sau Sergei Loznitsa. Alte filme: Under the Sun (2015), Pipeline (2013), Motherland or Death (2011), Gagarin’s Pioneers (Our Motherland)

Wissam al-Zoabi

Wissam al-Zoabi (n. 1988, Libya) este un cineast sirian stabilit în București. Este absolvent al Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Alte filme: AlmaniaO zi lungă

Yael Kipper

Yael Kipper (n. 1969, Israel) este regizoare și producătoare. În 1994 a absolvit „Camera Obscura” Arts School, departamentul de Film și Televiziune. În ultimii 15 ani a regizat și produs filme documentare selectate și premiate în circuitul festivalier internațional. Other films: A Talent for the Land (2014), Super Women (2013), Displaced (2008), The Last Fighters (2006)


Yony Leyser

Yony Leyser (n. SUA) este scenarist, regizor și fotograf. Documentarul său din 2010, William S. Burroughs: A Man Within, a avut premiera la Slamdance FF și a rulat în peste 60 de festivaluri iar filmul său de debut în lungmetraj, Desire Will Set You Free, a fost selectat la festivaluri precum Guadalajara IFF și Montreal World FF. În filmele sale, Leyser este interesat de problematici rasiale, identitate de gen, cultură pop și istorii sociale deviante. A fost apreciat de critică, filmele sale fiind discutate în publicații precum The New York Times, Der Spiegel, Le Monde, revista Sight and Sound și Haaretz. Alte filme: Desire Will Set You Free (2015), William S. Burroughs: A Man Within (2010)

Yves-Marie Mahé

Yves-Marie Mahé - regizor de filme documentare despre contracultură - a realizat din 1997 până în prezent peste 70 de scurtmetraje experimentale produse în regim independent. Este fondatorul grupului Collectif négatif și al L’arevue négatif. A realizat, de asemenea, documentare despre raportul dintre cultură și politică pentru France Culture și ARTE Radio. Alte filme: Les Établissements Phonographiques de l’Est (2017), Jacques Doyen, le diseur de počmes (2017), Mauvais nazis et bons aryens (2015)


Invitati la evenimente conexe


Ada Milea

Ada Milea (n. 1975, Târgu-Mureș) este o actriță și cântăreață română. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, secția actorie, cu rolul „D-na Quickly” din Nevestele vesele din Windsor (Shakespeare). A fost actriță la Teatrul Național din Târgu Mureș, apoi a jucat și a realizat coloana sonoră a spectacolelor No Mom’s Land, America știe tot și De ce fierbe copilul în mămăligă în regia lui Radu Afrim. A lucrat cu Cirque du Soleil și este autoarea albumelor de muzică Aberații sonore (1997), Republica Mioritică România(1999), Absurdistan (2003), De ce fierbe copilul în mămăligă (2003), No Mom’s Land (2002), Apolodor (2004) și Quijote (2005), Nasul (cu Bogdan Burlăcianu, 2007), The Island (cu Alexandru Bălănescu, 2011), Cântece de iarnă (cu Anca Hanu, Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman, 2015).

Adriana Speteanu-Vasiliu

Adriana Speteanu-Vasiliu are un doctorat în istorie contemporană la Universitatea din București, cu o teză despre mentalități, relaționări și proiecții sociale ale clasei muncitoare în perioada târzie a socialismului românesc. Aria ei de cercetare include istoria orală și antropologia industrială și urbană, în conexiune cu aspectele vieții profesionale și cotidiene în România socialistă și post-socialistă. Locuiește în București și predă la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Alexandru Marinov

Curiozitatea are multe forme iar Marinov a reușit să o transforme într-o pasiune full time în mai multe domenii care au legătură cu muzica. La începutul anilor ’90 s-a manifestat sub formă de casete, apoi CD-uri și, în cele din urmă, prin tot ce are mai bun de oferit mediul digital. După ce a experimentat muzica în aproape toate formele sale, s-a oprit asupra uneia cu bătaie lungă: vinilul. Curiozitatea a rămas și continuă să alimenteze procesul creativ. Alătură creativ sunete, cadențe și ritmuri ce completează fiecare stare, puls și moment al vieții.

Alina Manolache

Alina Manolache este regizoare de film documentar. A obținut granturi și rezidențe de creație la Paris, Lisabona, Grenoble și Nyon. A călătorit împreună cu End of Summer, un documentar despre adolescenți produs de Artistoteles și ARTE France, la Visions du Réel, Zagreb DOX, Astra Film Festival, Crossing Europe Linz. În prezent, caută povești pentru lungmetrajul Copii pierduți pe plajă (o producție deFilm), produce documentare web pentru VICE și microDOX, iar în paralel curatoriază o arhivă de materiale video de familie din anii ‘90.

Alina Pavelescu

Alina Pavelescu (n. 1972, București), istoric și scriitoare, e absolventă a Universității București - Facultatea de istorie, promoția 1996. În 2009 a susținut la Institut d'Etudes Politiques din Paris o lucrare de doctorat cu titlul „Le Conducător, le Parti et le Peuple. Le discours nationaliste comme discours de légitimation dans la Roumanie de Ceaușescu”. În prezent, este director adjunct la Arhivele Naționale. În 2016 a publicat la editura Herg Benet romanul „Moștenirea babei Stoltz”, o radiografie comico-fantastică a modului în care societatea românească postcomunistă se raportează la memoria propriului trecut comunist.

Alina Tudor

Alina are experiență de 10 ani în managementul proiectelor de implicare în comunitate. Este manager proiecte sustenabilitate la Enel Romania, unde coordonează implementarea planului de sustenabilitate al companiei. Anterior a coordonat  programul „Țara lui Andrei”, platforma de responsabilitate socială a OMV Petrom.  Are experiență în coordonarea programelor de acordare de granturi și organizarea competițiilor ce își propun să dezvolte comunitățile locale prin antreprenoriat social. În ultimii doi ani, și-a concentrat eforturile în zona subiectelor care abordează sărăcia energetică și consumatorul vulnerabil.


Ana Szel
A început studiul pianului la vârsta de 4 ani și a debutat ca solistă cu orchestra la 9 ani. Câștigătoare a numeroase premii la competiții naționale și internaționale, a susținut concerte și recitaluri în mai multe țări. Pasionată de film, a regizat, scris și produs lungmetrajul Burta balenei, împreună cu Ana Lungu, film selecționat la Festivalul de Film de la Locarno, Festivalul de Film de la Sarajevo, Vancouver Film Festival. Din 2016 coordonează arhiva de documente Sahia Film.
Andreea Bragă

Andreea Bragă este directoare executivă a Centrului FILIA, o organizație feministă care susține, prin cercetare, advocacy și activism, drepturile femeilor, capacitarea femeilor, reprezentarea politică a intereselor femeilor precum și participarea lor la viața politică. Andreea este absolventă de doctorat a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și este implicată în proiecte pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și feteleor și promovarea egalității de gen și non-discriminării.

Bernard Guetta

Bernard Guetta (n. 1951, Boulogne-Billancourt) este un jurnalist francez, specialist în geopolitică, laureat al premiului Albert-Londres (1981). Guetta a fost unul din protagoniștii revoltelor pariziene din 1968, înainte de a acoperi pentru Le Monde nașterea mișcării Solidaritatea în Polonia sau prăbușirea Uniunii Sovietice. După ce a lucrat timp de 12 ani pentru Le Monde, a condus publicațiile L’Expansion (1991-1993) și Nouvel Observateur (1996 – 1999). Analizele sale geopolitice sunt ascultate în fiecare dimineață de aproape 2 milioane de francezi pe postul de radio France Inter.

Bogdan Ghiu

Bogdan Ghiu (n. 1958) scriitor și intelectual: poet, eseist (literatură, media, artă contemporană, arhitectură, filosofie, traductologie), fost student al lui Jacques Derrida, traducător de „French Theory” și de literatură franceză (peste 60 de titluri: Foucault, Deleuze, Bourdieu, Latour, Artaud, Breton, Leiris, Duras, Sansal etc.), jurnalist și realizator radio-tv. Pionier, imediat după Revoluția din 1989, al analizei media și tv în România, este în momentul de față titularul a două rubrici săptămânale, în Observator cultural și pe LiterNet („Evul Media”), și al unei rubrici cotidiene despre oraș, la Radio România Cultural.

Bogdan Suditu

Bogdan este geograf, având ca domenii de interes profesional guvernanţa teritorială, politicile de locuire, urbanismul şi amenajarea teritoriului, disparitățile socio-teritoriale etc. Are o bună cunoaștere a administrației publice, vreme de 7 ani ocupând poziții de coordonare în structurile de specialitate privind locuirea, planificarea urbană și teritorială din administrația publică centrală. Are expriență internațională, teza sa de doctorat fiind realizată în cotutela dintre Universitatea din București și Universitatea din Angers (France), iar ulterior a devenit diplomat al École Nationale d’Administration – ENA (Franța). A publicat articole și cărți referitoare la mobilitățile rezidențiale urbane și periurbane din București, expansiunea urbană necontrolată, așezările informale, politicile de locuire și locuirea socială. În același timp, este conferențiar universitar la Facultatea de Geografie a Universității din București.

Cosmina Moroșan

Cosmina Moroșan (n.1989, Dorohoi) este poetă și performer. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. În prezent este doctorandă la Școala de Studii Literare și Lingvistice, Cluj, cu o teză despre Schizanaliza literaturii performativ-postumane. A publicat poeme, cronici și traduceri în revistele literare: SteauaFamiliaEchinox

Astra, HyperionTribunaArta și este prezentă în antologii precum: Literatura potențială (2006), Deranj (2011), 

Antologia de poezie contemporană Echinox (2011), Alții 

(2012), Maraton de poezie feminină (2013). A debutat cu volumul AgesexlocationPLS, Editura Vinea (2006). Experimentează performance-ul prin muzică și arta vizuală sub pseudonimul de Morfolina

Dana Bunescu

Dana Bunescu este principalul editor al noului val din cinematografia românească. A câștigat Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin 2017 pentru montajul filmului Ana, Mon Amour. A editat Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu și Things We Said Today (în post-producție) - ambele regizate de Andrei Ujică -, precum și documentarul Laurei Căpățână, Aici… adică acolo, câștigător la Transilvania International Film Festival 2013, pe lângă filme iconice ca 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile, câștigător al Palme d’Or, Moartea Domnului Lăzărescu, câștigător al secțiunii Un Certain Regard la Cannes, și Poziția copilului, câștigător al Ursului de Aur.

Elena Vlădăreanu

Elena Vlădăreanu (n. 1981, Medgidia) este poetă. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, fiind licențiată în litere în 2005, cu o teză despre literatura suprarealistă. A lucrat ca redactor pentru mai multe publicații precum Cotidianul, Evenimentul zilei și România liberă. A debutat editorial cu volumul pagini, publicat la Editura Timpul din Iași. Cele mai recente volume ale sale sunt Bani. Muncă. Timp liber (2017), Non Stress Test (2016), spațiu privat. A handbook (2009).

Iulia Popovici

Iulia Popovici este jurnalistă, critic și curator de arte performative. Redactor la săptămânalul Observator cultural, a lucrat anterior, timp de șase ani, la cotidianul Ziua și a publicat/publică în IDEA artă+societate, Long April, Criticatac.ro, Arta, Dilema Veche, România curată, Studia Dramatica (România), UBU, Bruit du Monde (Franța), Szinház (Ungaria); Dialog, Teatr (Polonia), Bilten (Croația), HowlRound.com, Critical Stages etc. Din 2011, este co-curator al Platformei Independente de Artele Spectacolului din cadrul Festivalului Temps d’Images, Cluj, iar în ultimii ani a fost curatorul mai multor evenimente de teatru și dans din România și Polonia. A publicat cărțile Elefantul din cameră. Ghid despre teatrul independent din România (2016) și Un teatru la marginea drumului (2008), a contribuit la mai multe volume colective și a editat/coordonat antologiile bilingve New Performing Arts Practices in Eastern Europe/Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est (2014) și The End of Directing, the Beginning of Theatre-Making and Devising in European Theatre/ Sfârșitul regiei, începutul creației colective în teatrul european (2015).

Lavinia Betea

Lavinia Betea a absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie, secția filozofie-istorie, și a obținut doctoratul în psihologie la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Este profesor de psihologie socială şi politică și director al Institutului European ,,Serge Moscovici” al Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad.  Abilitată pentru coordonare de doctorate în științe umaniste de Universitatea „Paul Valéry“ Montpellier III și pentru coordonare de doctorat în științele comunicării de Universitatea „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Jurnalistă de presă scrisă și televiziune, a înființat și a condus secția de Istorie Recentă a ziarelor ,,Jurnalul Național” (2004–2011) și ,,Adevărul” (2011–2013). În prezent este colaboratoare a TVR și coordonatoarea colecției „Istoria“ a Editurii Corint (București). A publicat în calitate de autor sau coordonator 20 de volume, circa o sută de articole științifice și peste două mii articole publicistice.

Maria Balabaș
Maria Balabaș s-a îndrăgostit cândva de sunete şi a rămas pe teritoriul lor. Face radio şi creează instalaţii sonore, performance-uri şi alte naraţiuni.
Marius Cosmeanu

Marius Cosmeanu este sociolog și jurnalist, câștigător al mai multor premii internaționale. În ultimii 20 de ani, a publicat peste o mie de articole în presa din țară și din străinătate și a colaborat, ca evaluator de țară și consultant, cu diverse companii și organizațiii internaționale. Este bursier UNESCO, German Marshall Fund, Institute for Human Sciences, Open Society Institute, ERSTE Stiftung și Bosch Stiftung. Marius are și un blog personal: Savantgarde.ro.

Marius Deaconu
Marius Deaconu este doctorand în Istorie în cadrul Universităţii din Bucureşti cu teza „Dimensiunea socială a învățământului superior din România: 1971-1986” și, totodată, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, cea mai reprezentativă federație la nivel național a studenților. Marius este implicat de aproape zece ani în reprezentarea elevilor și a studenților, având de-a lungul timpului diferite roluri de conducere în organizații studențești sau în structuri de management educațional la nivel național.
Marius Păcuraru

Marius lucrează ca pompier și locuiește în Valea Corbului, comuna Călinești, județul Argeș. Este diacon la Biserica Penticostală Rugul Aprins Valea Corbului. Din 2014, este angajat în rezolvarea de probleme ale comunității locale și este membru al Grupului Tineri pentru Schimbare Valea Corbului, una dintre principalele probleme ale satului fiind cea a locuirii informale.


Michael Loebenstein 

Michael Loebenstein a lucrat ca cercetător, curator și administrator în domeniul patrimoniului cinematografic și muzeal de la sfârșitul anilor ’90. Între 2004 și 2011 a condus înființarea departamentului de cercetare și educație al Austrian Film Museum din Viena. Între 2011 și 2016 a fost director și administrator delegat al Arhivei Naționale de Film și Sunet din Australia. În 2017 a revenit în Viena, unde lucrează ca director al Austrian Film Museum. Michael a scris numeroase articole, cărți și a lucrat la publicații digitale în domeniul arhivării, istoriei și a memoriei culturale cinematografice. În prezent este Secretar-General al FIAF – Federația Internațională a Arhivelor de Film.

Mihai Fulger

Mihai Fulger, critic și programator de film, este din 2008 membru al Asociaţiei Criticilor de Film (UCIN) şi al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI). A studiat la Facultatea de Litere a Universității București și la UNATC București. Activ din 2012 în cadrul Arhivei Naționale de Filme – Cinemateca Română, este acum director al acestei instituții. Din 2013, de la primul număr, este redactor al revistei trimestriale Film, publicată de UCIN. Face parte din Consiliul de Administrație al Centrului Național al Cinematografiei.

Mirela Dima

Mirela Dima are o experiență importantă în sectorul energetic românesc și, în mod special, în coordonarea activității de furnizare a energiei din companii de stat și din sectorul privat. În prezent, Mirela Dima coordonează alinierea activităților Grupului CEZ în România la cadrul de reglementare națională.

Nicoleta Chiriță

Nicoleta a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia francofonă, şi un masterat în comunicare politică şi socială la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Timp de 7 ani a contribuit la formarea grupurilor civice informale din Bucuresti în cadrul Centrului de Resurse pentru participare publică și a dezvoltat programul de organizare comunitară al organizației. Fost membru în consiliul director al Reţelei Europene de Organizare Comunitară – ECON, trainer si consultant pentru organizatii si grupuri comunitare pe subiecte legate de advocacy și dezvoltare organizațională, din martie 2018, s-a alăturat echipei Habitat for Humanity România pentru a dezvolta programul de advocacy al organizației.

Oksana Sarkisova

Oksana Sarkisova este director al Verzio International Human Rights Documentary Film Festival din Budapesta, cercetător bursier la Blinken OSA Archives, co-fondatoare și conducătoare a platformei de studii vizuale la Central European University. Este autoarea cărții Screening Soviet Nationalities: Kulturfilms from the Far North to Central Asia (2017) și predă cursuri de teorie vizuală, politicile memoriei, cinema documentar și drepturile omului și film documentar pentru istorici.

Paula Dunker

Paula Dunker (n.2016) este alter ego-ul muzical al lui Paul Duncă (un activist al corpului queer care trăiește și muncește in București ca performer, coregraf și dramaturg).

Pavel Sterec
Lucrările lui Pavel Sterec trec prin video, performance, obiect, instalație și fotografie. Practica sa bazată pe cercetare se concentrează pe întâlniri sociale, pe care le transformă în instalații conceptuale. Lucrările lui reinterpretează legăturile culturale și fenomenele naturale și preiau critica angajată a status quo-ului social și politic. Pavel Sterec locuiește și lucrează în Praga și Brno, în Republica Cehă. Este absolventul Academiei de Arte Frumoase (AVU) din Praga.
PC Harem

 PC Harem este o formație românească de house live, alcătuită din trei instrumentiști care studiază muzică clasică, rock, jazz și manele și care s-au îndrăgostit acum câțiva ani de muzica de dans electronică. „Gătit" pe loc cu diferite instrumente, multe sintetizatoare și mașini de ritm, un concert PC Harem nu este niciodată la fel.

Petra Dobruská
Petra Dobruská a absolvit Romani Studies la Universitatea Carol din Praga unde a fost implicată în cercetări lingvistice și antropologice. În cadrul studiilor doctorale se ocupă cu temele migrației transnaționale și conversiei către noi mișcări religioase, fenomene strâns legate de situația economică și precarizarea muncii în zonele postindustriale. De teme sociale se ocupă și ca organizator de evenimente și inițiative culturale. Locuiește și lucrează în București.
Radu Jude

Unul dintre cei mai importanți cineaști ai filmului românesc contemporan, Radu Jude şi-a câştigat notorietatea cu scurtmetrajul de ficţiune Lampa cu căciulă, câştigător a mai mult de 50 de premii internaţionale. Filmul său de debut în lungmetraj, Cea mai fericită fată din lume, a câştigat NHK/Filmmaker Award la Sundance şi premiul CICAE la Berlin. Cel de-al treilea lungmetraj al său, Aferim!, a obţinut multiple premii internaţionale, printre care Ursul de Argint pentru Cel mai bun regizor la Berlin. FILMOGRAFIE: Lampa cu căciulă (2006), Alexandra (2007), Cea mai fericită fată din lume (2009), Film pentru prieteni (2011), Toată lumea din familia noastră (2012), O umbră de nor (2013), Trece și prin perete (2014), Aferim! (2015), Inimi cicatrizate (2016), Țara moartă (2017)

Raluca Voinea

Raluca Voinea este critic de artă și curator, stabilită la București. Din 2012 este co-directoare a Asociației tranzit.ro și coordonează spațiul acesteia din București. Aici organizează un program de expoziții și evenimente discursive axate pe relațiile dintre arta contemporană și contextele mai largi, sociale și politice, stimulând producția artistică și dezbaterile pluridisciplinare, cu un accent mai recent pe cercetarea artistică. Din anul 2008 este co-redactoare a revistei IDEA artă + societate, iar mai recent, redactoare a colecției (Expoziții) a Editurii IDEA. În 2013 a fost curatoarea Pavilionului României la cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția, cu proiectul O Retrospectivă Imaterială a Bienalei de la Veneția, al artiștilor Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș.

 

Rodica Păun

Rodica s-a alăturat echipei Fundației Policy Center for Roma and Minorities în 2010, fiind una dintre membrele comunității din Ferentari. După o experiență de 3 ani în calitate de asistent educațional în Clubul de Educație Alternativă, Rodica a devenit una dintre fondatoarele Clubului Mamelor, un grup de inițiativă civică format din femei rome și ne-rome din comunitățile de tip ghetou din Ferentari care dezvoltă campanii de advocacy menite să îmbunătățească condițiile de viață din zonă. De la sfârșitul anului 2015, Rodica este primul mediator pentru acces la electricitate din România și asistă familiile din Ferentari în procesul de îmbunătățire a condițiilor de locuire prin facilitarea conectării la utilități, precum și prin sprijin integrat privind accesul la educație, servicii de sănătate și piața muncii.

Stefanie Eckert

Stefanie Eckert (n. 1980, Germania) lucrează ca expert media la DEFA-Stiftung. În timpul studiilor sale la Universitatea de Film „Konrad Wolf” din Postdam-Babelsberg a fost director al Festivalului Internațional de Film Studențesc „sehsüchte". Lucrează la DEFA-Stiftung din 2001. A fost implicată în producția a numeroase publicații despre patrimoniul cinematografic german și a curatoriat evenimente naționale și internaționale din cadrul industriei cinematografice. În calitate de managing board advisor, este responsabilă de digitizarea patrimoniului cinematografic al DEFA.

Svetlana Cârstean

Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) este poetă, jurnalistă și traducătoare. A studiat literatură română și franceză la Universitatea din București. A debutat in 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț si Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut in 2008, iar in 2013 a fost publicat in Suedia la editura Rámus, in traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în germană, engleză, franceză, italiană, catalană, suedeză, cehă. A lansat în 2015 volumul Gravitație, la Editura Trei. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad, a fost lansat în Suedia de editura Albert Bonnier în colaborare cu editura Rámus.

Tudor Chirilă

Tudor Chirilă este actor, muzician, compozitor și producător. A jucat în 15 spectacole de teatru regizate de regizori precum Alexandru Tocilescu, Alexandru Darie, Alexandru Dabija, Iarina Demian, Gelu Colceag, Horațiu Mălăele, László Bocsárdi. În 2004 a câștigat un premiu UNITER pentru rolul "Malvolio" din A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare în regia lui Gelu Colceag. Printre producțiile de film în care a jucat se numără Legături bolnăvicioase (r. Tudor Giurgiu), Milionari de weekend (r. Cătălin Săizescu), Nordrand (r.Barbara Albert) și Live (r. Vlad Păunescu). A fost membru fondator și solist al formației rock, Vama Veche. Alături de colegii lui a produs prima operă rock din România de după '89, Am să mă-ntorc bărbat. Își continuă cariera muzicală ca lider și solist vocal al formației Vama, în 2017 lansând al treilea album în această formulă. De-a lungul celor 20 de ani de muzică a scris in jur de 100 de cântece și a susținut concerte în fața a milioane de oameni.