România: Work-in-Progress

Din 2011, am început să prezentăm în cadrul festivalului proiecte de film documentar aflate în lucru. Realizatorii proiectează câteva zeci de minute de material montat, după care discută cu spectatorii și cu un număr de experți invitați. Este un laborator deschis atât publicului cât și micii noastre industrii de documentar, o platformă pentru a discuta temele propuse de cineaști și felul în care au ales să le reprezinte. Operația are loc – ca să spunem așa - pe cord deschis, fără anestezie, țesuturile filmului (dar și procesul intim, creativ al autorului) pulsează la vedere. Pentru documentariști această expunere timpurie este un act de curaj pe care l-am susținut constant, pentru că beneficiile lui ni se par mai mari decât riscurile. E bine ca publicul să afle din vreme care sunt filmele care i se pregătesc și documentariștii să iasă în lume cu ceea ce îi frământă, e bine ca acest dialog să fie constant și transparent. Pentru că, în fond, documentarul este o formă de dialog social. Și dacă nici documentariștii n-au curaj, atunci cine?