Lupte solitare

Nu e un secret: umanitatea are nevoie de modele, de personaje care îi întrupează aspirațiile, de indivizi în jurul cărora să se adune și care sunt dispuși să lase deoparte interesele personale pentru o cauză. O cauză care este uneori reprezentată – da! - de achiziția unei girafe pentru grădina zoologică din Qalqilia, de căștile albe ale celor care încearcă să-și salveze semenii îngropați în ruinele din Alep sau de rubrica de educație sexuală a unui bătrân din Mumbai. În Congo sau în Palestina, în Kurdistan sau în India, acești oameni duc zi de zi, cu încăpățânare și curaj, povara schimbării pentru comunitățile lor. Acolo unde statele sunt neputincioase sau nedrepte, ei le oferă celorlalți ceva de care să se agațe – empatie, speranță și soluții. Luptătorii solitari acceptă nu doar greutatea misiunii colective, ci și pe cea a singurătății lor, acea singurătate cotidiană despre care Natalia Ginzburg spunea că este „singurul mijloc pe care îl avem de a participa la viața oamenilor de lângă noi, pierduți și strânși într-o singurătate identică”. Inspirați-vă!