Memoria arhivelor

Cu siguranță vor apărea întrebări cu privire la includerea unei secțiuni dedicate arhivelor de film într-un festival despre drepturile omului. Tocmai pentru că nu e evidentă legătura, vă propunem să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că nimic din trecut nu ar fi conservat (nici imagini, nici texte, nici obiecte de artă). E greu de gândit o astfel de ipostază, însă e evident că acesta ar fi terenul cel mai fertil pentru ca ideologii extremiste și politici discriminatorii să prindă rapid contur și să acapareze o și mai mare parte a populațiilor lumii. O comunitate lipsită de dovezi ale unei existențe trecute definite poate fi mai ușor manipulată. De aceea, în continuarea preocupării pentru aducerea la lumină a unor fenomene istorice, cu scopul de a revela nuanțele prezentului, am considerat că o secțiune alocată arhivelor de film e necesară. Nu ascundem că includerea ei, într-o formă atât de consistentă, își are una dintre origini în preocuparea noastră constantă pentru recuperarea patrimoniului documentar al fostului studio de producție „Alexandru Sahia”. Cealaltă motivație importantă a extinderii interesului pentru arhivele de film o constituie lipsa de implicare a statului în încurajarea dezvoltării acestora și în crearea de structuri care să asigure prezervarea altor tipuri de materiale audio-vizuale, aflate în prezent în pericol de extincție. Această secțiune este, așadar, o formă de manifest.