Despre toleranță și integrare la One World Romania

Cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania are loc ntre 16 și 25 martie 2018 la București. Timp de 10 zile, proiectăm cele mai noi filme documentare din toată lumea n 8 locații din centrul capitalei. Abonamentele generale și cele de 5 intrări au fost deja puse n vnzare pe site-ul partenerilor de la Eventbook.


Pe lngă secțiunile dedicate justiției, drepturilor persoanelor LGBTQ sau educației, Festivalul Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania aduce n discuție și alte teme arzătoare precum situația refugiaților și derivele autoritare, fundamentaliste și rasiste din lume. După toate proiecțiile vor avea loc dezbateri, la care vor participa fie realizatorii documentarelor, fie experți n subiectele și zonele geopolitice prezentate n filme.

 

PE O PANTĂ PERICULOASĂ

Dacă privim n jur, dar și la noi, pare că lumea ntreagă a pornit pe o pantă periculoasă, mpinsă de tot felul de vechi isme sau de alte variante proaspăt inventate. Din Madagascar pnă n Polonia și din Rusia pnă n Statele Unite, democrația, atașamentul la valorile unei societăți libere și juste sunt contestate cu argumente dintre cele mai diverse. Prin filmele ei, secțiunea surprinde o imagine caleidoscopică a acestor derive, n contextul n care și la București politicienii par din ce n ce mai tentați să aplice, vorba lui Caragiale, o tiranie ca-n Rusia.


The Celebration (Petrecerea)  regie Alexandra Wesolowski

Povestea aceasta, care ne amintește deopotrivă de Vinterberg și de Visconti, e o lecție de observație documentară aplicată mișcărilor interioare ale unei familii poloneze n pregătirea unei aniversări ndelung coregrafiate. Sub epiderma lumii prospere din Petrecerea fierb ntrebări și convingeri care vorbesc despre tensiunile mai complexe ale Poloniei contemporane, pe care prezența nepoatei venite din Germania le scoate la iveală n contexte aparent benigne. Conversații despre ojă sau mncare de casă alunecă imperceptibil către dispute despre Islam, avort și Uniunea Europeană. Pentru oricine care, stnd la masă cu membrii propriei familii, a jurat să nu mai deschidă vreodată un subiect politic sau politizabil, Petrecerea e un film obligatoriu.

 

Golden Dawn Girls (Fiicele partidului)  regie Hvard Bustnes

Pnă acum s-au mulțumit cu roluri convenționale de planul doi: fiică, soție, sau mamă, plasate discret n umbra bărbaților protagoniști. nsă cnd bărbații sunt smulși din trupul partidului și trimiși la nchisoare, femeile și descoperă responsabilitățile și, nu n ultimul rnd, aptitudinile de PR. Dinamica relației regizor-personaje și decizia lui Bustnes de a lăsa camera să nregistreze n momente minore, fără miză dramatică, introduc n film un element de serendipitate care face deliciul acestei incursiuni unice n intimitatea celui de-al treilea partid al Greciei contemporane, al cărui conducătoare temporară nu se sfiește să considere adorabil portretul tatălui imortalizat n timp ce execută salutul nazist.

 

CAUT ȚARĂ

După multe tratative și reacții politice nervoase, n Romnia au fost primiți 710 refugiați (conform datelor din vara trecută) despre care nu se aude mai nimic n spațiul public. Dar ce s-a ntmplat cu milioanele de oameni fugiți din calea terorii și războiului și ajunși n Europa ultimilor ani? Filmele acestei secțiuni descriu un tablou al situației din mai multe perspective, att dinspre țările de unde au plecat acești oameni, ct și prin ochii celor care i-au primit n alte țări sau din perspectiva de multe ori deformată a mass-media. O omenire n mișcare pentru care nimeni nu pare să aibă o soluție, dar pe care merită măcar să o privim și să o nțelegem.

 

Another News Story (ncă o știre despre refugiați)  regie Orban Wallace

Mergnd pe urmele unui grup care pornește din Lesbos și traversează Europa n căutarea unui adăpost, regizorul Orban Wallace adaugă un nivel neașteptat al reprezentării atunci cnd decide să-și orienteze camera deopotrivă spre refugiați și spre jurnaliștii de varii naționalități care i urmăresc pe parcursul călătoriei. Rezultatul e un film care reușește să obțină exact opusul a ceea ce semnalează titlul: nu ncă o știre despre refugiați, ci o perspectivă oblică, mișcător de umană asupra dezastrului umanitar cu care se confruntă Europa, reflectat n conștiința celor responsabili pentru imaginea refugiaților n mass media.

 

Off the Tracks (n trecere)  regie Dieter Schumann

Un chioșc, un birt de gară dintr-un oraș de provincie din Germania. Stația, ni se spune, e Boizenburg, n Mecklenburg-Vorpommern. Dar ar putea fi, de fapt, oriunde. n fiecare zi, o paradă familiară de pensionari, zilieri, șomeri și adolescenți plictisiți și fac veacul acolo și vorbesc despre vrute și nevruteși despre refugiații care mai nou au apărut prin preajmă. Sunt de fapt două lumi paralele care se ciocnesc forțat: după vorbele unora, sirienii par a fi violatori, canibali, sau ce o mai fi pe Facebook sau n tabloidele mai de dreapta. Refugiații, pe de altă parte, povestesc despre bombardamente, familii pierdute și disperare. Din cnd n cnd, cele două lumi se recunosc n anxietățile lor și dau privitorului puțină speranță n solidaritatea umană.