Ce se mai întâmplă seara în Timișoara | Jurnal de călătorie KineDok

În fața mea oamenii aleargă - unii plângând, alții râzând. Se țipă, se geme și se chiuie. Suntem la prima proiecție KineDok din Timișoara, unde proiectăm documentarul 'Ultra' - un film despre oameni obișnuiți care practică maratonul ca hobby.

Mi se pare ceva eroic în lupta acestor oameni. Motivul pentru care aleargă și se supun la aceste chinuri este misterios chiar și pentru ei înșiși. Mă întorc și mă uit curioasă la cei de lângă mine - fețe concentrate în care se oglindesc emoțiile maratoniștilor de pe ecran - tensiune, tristețe, bucurie, dezamăgire. Suntem într-o încăpere micuță de vreo 30 de locuri, așezați pe niște trepte de lemn pe care au fost aranjate pernuțe de către Bogdan - proprietarul grijuliu de la Aethernativ care ne găzduiește proiecția. Un buchet de flori adus tot de Bogdan împrospătează aerul și dispoziția. Concentrați în acest spațiu mic și prietenos trăim cu toții aceeași emoție - ne bucurăm și ne întristăm în secret de victoriile și eșecurile maratoniștilor care se expun în fața noastră. Când filmul se termină răsuflăm ușurați ca la finalul propriei curse. Pe mine chiar mă doare genunchiul stâng care a empatizat puțin cam mult cu genunchii de pe ecran.

Dar lucrurile nu se termină aici. Aceasta a fost doar încălzirea, pentru că urmează o discuție cu invitatul serii - Răzvan Farkaș. Deși extrem de modest și puțin timid, Răzvan a participat la peste 70 de curse cu distanțe cuprinse între 10 și 215 km (18 maratoane, 2 curse ultra de 24h) și urmează să participe la campionatele europene de luna aceasta. Cu emoție el ne povestește cele mai dificile și cele mai frumoase momente din experința lui, ce înseamnă fair play-ul și prietenia în sport, cum și-a cerut prietena în căsătorie după un maraton epuizant și cum a reușit să treacă linia de sosire cu fetița sa pe umeri.

În public sunt oameni diferiți: alți maratoniști, oameni care doar fac jogging și oameni care nu fac sport deloc (adică eu). Toți suntem însă curioși și vrem să aflăm mai multe. Cum faci să reziști la durere? Cum îți menții motivația? La ce te gândești când alergi? Și nu în ultimul rând de ce alergi? Răzvan parcă tocmai a coborât din film și ne răspunde la toate întrebările pe care le aveam pentru personaje. Este o senzație unică de imersiune în realitatea filmului pe care tocmai l-am vizionat. Discuția se întinde până spre miezul nopții și la final sunt aproape convinsă să particip și eu la un maraton.

După dezbateri aprinse, noi prietenii legate, după mai multe cafele, limonade și ceaiuri delicioase pregătite de Bogdan, încheiem călătoria noastră cu o plimbare aventuroasă cu hidrobicicleta pe Bega și ne despărțim cu părere de rău de frumoasa Timișoară. Dar nu pentru mult timp. Pentru că ne place ca filmele să nu se termine la generic și pentru că vrem să îi cunoaștem pe eroii și eroinele dintre noi, ne odihnim puțin și apoi pornim din nou la drum, pentru următoarea oprire pe harta KineDok.

text de Monica Stan

Share on Facebook