Filme fără îndulcitori. Experiențe fără frontiere.

Granițele sunt coșmarul ultimului an. Imaginarul public e dominat de pulverizarea frontierelor Europei, de sutele de mii de refugiați care trec prin garduri de sârmă ghimpată, de criza economică și terorismul care nu cunosc granițe. Miezul programului nostru din 2016 – organizat în primele trei secțiuni ale sale – este strâns legat de aceste angoase. Încercăm să le tratăm, punându-le în context și oferind nuanțe și înțelegere acolo unde mass-media pictează numai în alb și negru. Și așa vom vedea dincolo de frontiere: că bătrânul continent geme și tremură din toate încheieturile și totuși își păstrează farmecul său unic și tăria valorilor care l-au mai salvat. Sau că migrația există de când lumea, iar în Orientul care s-a apropiat, oamenii se mai distrează sau se iubesc, chiar dacă în jurul lor s-au dezlănțuit toate furiile.
Într-adevăr, nimic nu e mai teribil decât ceea ce face omul semenului său. Am strâns în alte patru secțiuni filme care vorbesc despre nedreptățile sistemelor judiciare și despre violența împotriva femeilor, despre absurditățile „pieței muncii” și despre cruzimea instituțiilor destinate persoanelor cu dizabilități mentale. Așa neîndulcite cum sunt, documentarele pe care vi le-am selectat sunt un antidot sănătos și autentic împotriva tuturor acestor răutăți.
Documentarul, ca gen de graniță – între jurnalism și ficțiune, între experiment artistic și gest civic – e cel mai abilitat să vorbească despre frontiere. E un gen care a migrat el însuși către teritorii care mai de care mai hibride. Forța documentarului stă în mobilitatea lui greu de constrâns prin definiții, în faptul că se lasă îmbibat de noile tendințe din mediul online, că se lansează pe teritoriul jocurilor video sau în spațiul amețitor al realității virtuale. Prin evenimentele festivalului am încercat să realizăm un portret cât mai cuprinzător al acestor noi aventuri dincolo de orice granițe acceptate sau clasicizate.
Spaimele și nesiguranța în care trăim pot fi alinate de magia filmelor, de atașamentul documentariștilor pentru personajele lor și de compasiunea pe care o provoacă în noi. Nu e vorba numai de filme, ci și de o experiență de viață pe care am construit-o în jurul acestei selecții. Și astfel vom găsi, poate, forța de a ne depăși fricile, chiar atunci când pare că nu ne mai putem agăța de nimic.

Îndrăzniți, treceți frontiera, veniți alături de noi!

Alexandru Solomon
Mădălina Roşca