Sunt rare și valoroase documentele - fie ele cinematografice sau de alt fel - care să dea acces la intimitatea și interioritatea unor tirani, aceștia fiind caracterizați cel mai adesea de intransigența cu care păzesc mitul clădit în jurul figurii lor. Nu toți tiranii ajung însă să dețină puterea necesară pentru a dicta soarta unor nații și a impune narațiuni istorice; cei mai mulți dintre ei își consumă violența în cercul lor restrâns, într-o luptă pentru supraviețuire ce se deosebește prea puțin de cea dusă de fiecare dintre semenii lor. Un astfel de tiran fără glorie este Ilya, protagonistul debutului lui Nikolay N. Viktorov: un tânăr hotărât să facă bani din piatră seacă în nordul îndepărtat al Rusiei. În perorațiile dezlânate pe care le ține în fața camerei, amestecă trecutul glorios al nației sub conducerea lui Stalin cu amintiri din propriul lui trecut, marcat de bătăile crunte ale tatălui; se răspândește în obscenități, cerșind totodată afecțiune și validare, și compune poezii sumbre și exaltate. Traficul său mărunt cu fier vechi capătă accente de calvar al lui Sisif, atât pentru el cât și pentru partenerii săi, pe care îi tratează cu o brutalitate și un sadism care dezvăluie mai bine decât orice discurs hăul pe care îl simte căscat în fața lui. Aparatul de filmat privește totul cu o neutralitate greu de suportat, dar fără îndoială indispensabilă pentru a ne putea oferi viziunea tulburătoare a acestui peisaj psihic și social calcinat. (Liri Alienor Chapelan)