În timpul războiului civil din Siria, districtul Yarmouk, în care trăiau mii de palestinieni, a devenit scena unor lupte atroce. Filmul urmărește destinul câtorva civili în timpul asediului, victime ale unei lupte inutile, în care nu au niciun control și pe care o duc cu ei de trei generații. Filmat de un refugiat din tabără, oferă acces la o lume care altfel ne-ar fi fost complet refuzată. În tabără, când nu mai mor din cauza bombelor, oamenii mor de foame. În aftermath-ul asediului, oamenii ajung să culeagă iarbă ca să mânânce și se tem să nu calce pe ceva ce le-ar putea deveni hrană. Aici, copiii nu visează ponei și prințese, ci visează să mănânce pâine sau un sendviș cu pui. Moartea ajunge să nu mai sperie pe nimeni, pentru că, oricât de dură ar fi, vine doar o dată, pe când ce trăiesc ei se repetă zi de zi. 

Filmul e și un cântec de dragoste adresat, pe de o parte, libertății și, pe de altă parte, unei comunități care se încăpățânează să reziste și chiar să găsească un sens în ceea ce li se întâmplă. (Sorana Stănescu)