Loznitsa lovește din nou: în universul filmului de montaj, în lumea materialelor de arhivă readuse la viață, regizorul ucrainean pare să se simtă pe deplin în largul lui. Diferența aici - pentru că Mr. Landsbergis nu e doar o reconstituire din arhive create inițial în alte scopuri - e că imaginile scoase de la sertar sunt însoțite de o mărturie vie și, spre deosebire de alte documentare ale cineastului, acesta este simultan și peisaj istoric, și portret. Vytautas Landsbergis, acum octogenar, se întoarce pe firul memoriei și evocă lupta pentru independența Lituaniei, desprinderea de mastodontul sovietic și săpăturile până la chintesența libertății. Inițiator și participant activ, Landsbergis este el însuși un personaj-cheie în poveste, ca și când propria fantomă din trecut l-ar revizita în momentul actual. Exact asta pare să ne spună Loznitsa aici, că timpul scurs între evenimentele din 1989-1991 și rememorarea lor din prezent le face mai pregnante, că nu e târziu să ne întoarcem în trecut ca să-l explorăm mai abitir și că, astfel, poate vom afla mai multe și despre prezent.
Iar la fel funcționează și memoria: ca un cârlig care trage de noi și se încăpățânează să păstreze vii figuri și evenimente, altminteri rămase mult în spatele nostru. (Andreea Chiper)