Se pare că trecutul e îndărătnic și refuză să ne dea pace. Radu Jude și Adrian Cioflâncă fac echipă într-o nouă aventură de recuperare a istoriei ascunse sub covor de anii de negaționism intens. De la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Regimentul de roșiori al Armatei Române a păstrat niște însemnări legate de operațiuni militare. Din dare de seamă pur personală, jurnalul devine o cronică precisă a câtorva micro-momente din Războiul mare, a capturării și uciderii evreilor pe această fâșie de pământ de dincolo și dinspre Prut, scrierile fiind denudate de farmecul care face din jurnal unul din cele mai frumoase mecanisme de înregistrare a adevărului, fie el individual, fie el istoric. Dar însemnările își depășesc banalitatea, iar rândurile capătă o nouă aură de semnificație atunci când sunt alăturate fotografiilor cu soldați, peisajului însorit și viitoarelor victime ale Holocaustului local. Atrocitatea este și mai prezentă dacă o tratăm în fraze pur descriptive și fotografii de album.

În spatele rândurilor de soldați, straturi de peisaj indiferent. Pe suprafața apei, raze de soare. „Starea atmosferică: timp frumos.” (Andreea Chiper)