În ciuda progreselor făcute grație succesului unor filme precum Vals cu Bașir sau Persepolis, documentarul animat este în continuare un gen marginalizat, considerat cu o oarecare suspiciune ori chiar, mai grav, ca un oximoron. În măsura în care publicul larg asociază în continuare documentarul cu captarea obiectivă a realității brute, animația nonficțională pătimește încă de pe urma lipsei sale de legătură idexică cu lumea. Un domeniu pentru care este însă perfect echipată este redarea laturii imateriale a realului: emoții, amintiri, zvonuri, legende. Din toate acestea se compune povestea narată de scurtmetrajul lui Zoe Aiano și Anna Benner. Misterioasa figură a cehoaicei care, fiind infectată cu sifilis în urma unui viol, și-a răspândit boala în rândul soldaților forțelor de ocupație germane este recompusă din mărturii inexacte transmise din generație în generație. Singurul lucru concret este o placă memorială în orășelul Třeboň, care certifică sfârșitul ei tragic, sub gloanțele plutonului de execuție. Animația epurată, alcătuită din linii întrerupte și tonuri mereu schimbătoare, și abstractizarea spațiului, fundalul fiind redus la o pată de culoarea hârtiei vechi, contribuie la conferirea unei triste poezii actelor disperate pe care le provoacă războaiele de ieri și de astăzi. (Liri Alienor Chapelan)