Dincolo de megalomania și suflul de demență abia reținută al celor două epopei ale lui Werner Herzog care se desfășoară în jungla sudamericană, Aguirre și Fitzcarraldo, exista și o porțiune de observație aproape documentară a ecosistemelor nu doar naturale, ci și sociale cărora marele fluviu Amazon le dă naștere de-a lungul traiectoriei sale. „Veins of the Amazon” poate fi privit ca un antidot la valul de ficțiune care ajungea să înece impulsul documentar în filmele cineastului german. Întreg filmul este dedicat captării luptei tragice, căci fratricide, dintre om și natură. Cel dintâi încearcă când s-o supună pe cea de-a doua, când să și-o facă aliat, cu gândul numai la propria supraviețuire. Natura rămâne impasibilă, iar această indiferență nu este niciunde mai vizibilă decât în curgerea imperturbabilă a apelor maronii ale Amazonului; dar totuși, nu omite să-i returneze omului otrava pe care el însuși a vărsat-o. În centrul filmului stau schimburile comerciale care se țes de-a lungul Amazonului și cu precădere la bordul ambarcațiunilor care unesc localități altfel inaccesibile; fără să formuleze niciun comentariu explicit, aparatul surprinde spectacolul muncii abrutizante, a trupurilor ude, prost hrănite, prost îmbrăcate, înconjurate de insule de gunoaie, care acționează parcă în lipsa oricărei licăriri de însuflețire sau conștiință de sine. Rezultatul este o experiență hipnotică și un tablou elocvent al legăturii indisociabile dintre degradarea mediului și degradarea omului. (Liri Alienor Chapelan)