Despre revoluție, țărăniade, mineriade și noul Cod penal. Jurnal de călătorie KineDok.

-Și Király a intervenit și a spus: "Nu. Neapărat trebuie să rămână autonomia teritorială pentru că numai așa se pot realiza dezideratele noastre și adevărata egalitate. La care domnul Domokos: "păi să ne gândim la sensibilitatea românească." La care Iliescu: "atunci mai bine să scoatem noțiunea." Și noțiunea respectivă a ajuns o sperietoare generală.
-Cred că era periculos atunci... Au evitat și ei să folosească termenul ăsta.
-A nu se confunda martie cu ianuarie... În ianuarie încă se puteau multe.

Mă întorc zâmbind către domnul care pune întrebări din public și care pare că bate undeva anume, însă sunt mult prea depășită de situație ca să îmi dau seama exact unde. Mă întreb în gând daca e român sau maghiar. Scrutez publicul. Dacă sunt maghiari, mă gândesc că sunt safe pentru că maghiar e și invitatul meu, dar dacă sunt români? Îmi fac reproșuri că nu m-am pregătit mai bine. Andreea mă făcuse atentă să moderez discuția cu diplomație, că e o situație delicată iar spiritele se pot încinge ușor. Mă foiesc emoționată pe scaun în sala frumos luminată de la J'ai Bistrot Târgu Mureș. Singura dată când am mai fost în Târgu Mureș a fost în clasa a 10-a la olimpiada de germană, iar de conflictele mocnite din zonă și termeni precum 'autonomia teritorială' a maghiarilor am auzit doar la televizor sau la câteva discuții în familie. Dar eu sunt din București, asemenea discuții sunt rare și se pierd printre multe alte probleme cotidiene mai apropiate. Alte referințe legate de raporturile târg-mureșenilor nu am.

E o zi neagră de iulie negru în care tocmai s-a votat nefericitul Cod penal, iar eu trebuie să vorbesc despre acel martie negru care s-a petrecut aici la Târgu Mureș acum 28 de ani. Nimic în mod special nu mă recomandă pentru acest rol, dar trebuie să moderez discuția care are loc după proiecția KineDok a documentarului Campionul din Balcani. La discuție îl avem ca invitat chiar pe protagonistul filmului și al evenimentelor din martie 1990 – avocatul Előd Kincses. Mărturisesc că am aflat despre acest episod din documentarul propriu-zis. În ultima vreme multe din lacunele mele în materie de istorie sunt acoperite de documentare. În fine, iată ce aflasem pe scurt:

În martie 1990 la Târgu Mureș a avut loc primul conflict interetnic al Europei post-comuniste. Contextul conflictului: minoritățile etnice au avut mult de suferit ca urmare a politicii naționaliste promovate pe timpul lui Ceaușescu. Așa că imediat după Revoluție, între ianuarie și martie 1990, maghiarii au făcut demersuri pentru a-și revendica drepturile pierdute și refuzate în timpul regimului comunist, cerând lucruri precum reînființarea Universității Bolyai din Cluj, reorganizarea rețelei de școli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară, un minister al naționalităților etc. În paralel cu aceste dermersuri legitime au început să apară în zonă tot felul de incidente catalogate ca fiind 'antiromânești' precum arborarea drapelul Ungariei pe mai multe instituții din Satu Mare și Târgu Mureș, înlocuirea plăcuțelor în limba română cu cele în limba maghiară, sloganuri antiromânești și profanarea statuii lui Avram Iancu din Târgu Mureș. Acestea au fost mediatizate alarmant în presa vremii, ceea ce a provocat tensiuni între maghiari și români. Nu a durat mult până când mesajele șovine s-au răspândit și în orașele și satele din apropiere de unde au venit mai mulți români și maghiari care s-au strâns în centrul Târgu Mureșului, protestând unii împotriva celorlalți. Mai mulți țărani au sosit înarmați, iar atmosfera tensionată a degenerat până la urmă în grave confruntări de stradă. Armata nu a intervenit decât târziu pentru stoparea conflictului, deși fusese atenționată din timp cu privire la manifestații și deși Târgu Mureș era oraș-garnizoană. Bilanțul final: 278 de răniți, 5 morți, vandalizarea sediilor UDMR, PNȚ și PNL, incendierea unei biserici ortodoxe. Urmările legale: 30 de persoane trimise în judecată, 21 arestate – 12 romi, 8 maghiari și 1 român. Sentințe de penalizare: 1 ungur și 7 romi. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu autor necunoscut.

Cam atât deslușisem din cercetarea mea fugitivă. Informațiile găsite erau puține și părtinitoare. Eram nerăbdătoare să aflu mai multe de la invitatul meu din această seară. În calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean Mureș de la acea vreme, Előd Kincses a fost în mijlocul conflictului, el fiind cel care a ieșit în fața mulțimii furioase și confuze de atunci. Începusem să citesc pe tren cartea lui, Martie Negru care detaliază cronologic evenimentele, dar nu reușisem să ajung decât până în ianuarie 1990.
Cert este că la Revoluția din decembrie ’89 în centrul Târgu Mureșului, numele revoluționarului Kincses era scandat cu bucurie.
În martie în aceași piață se striga „jos cu Kincses trădătorul!”.
În decembrie români și maghiari scandau împreună: „Niciodată şovinism! Soha tobbe sovinizmust!”
În martie pe aceleași străzi răsuna acum: "Numai, numai româneşte, niciodată ungureşte! Ungurii afară, să facem socoteală!", iar români și maghiari furioși se măcelăreau și se ciomăgeau cu ură.
Eram contrariată. Cum a fost posibil ca totul să se schimbe în doar trei luni?

Cum a fost posibil ca totul să se schimbe în doar 3 luni?
Kincses: Atunci la revoluție a intervenit o împăcare istorică româno-maghiară care putea să fundamenteze o nouă Românie democratică. Și bineînțeles că atunci cartea maghiară, care e un panaceu universal pentru politicienii români, care nu găsesc rezolvări pentru problemele României, ar fi dispărut. Dar oricând poți să vii cu așa-zisul pericol maghiar – "ungurii ne vor Ardealul" – și așa mai departe și atunci românii imediat se coalizează și cred că cel care vine cu această afirmație tâmpită este un mare patriot. Când colo, el nu este un patriot, ci este distrugătorul țării.

Ascult cu atenție cum Kincses ne explică situația de atunci. Revoluția, care a fost de fapt după cum știm astăzi o lovitură de stat, era împânzită de securiști și comuniști, printre care erau rătăciți și revoluționari adevărați precum Kincses și alții, care imediat după revoluție au cerut eliminarea securiștilor din funcțiile publice. Pentru că interesele nomenclaturii trebuiau apărate cu orice preț, s-au creat și amplificat conflicte menite să manipuleze și dezorienteze opinia publică. Degenerarea relațiilor româno-maghiare în așa gravă măsură și într-un timp așa scurt a fost rezultatul manipulării și provocării securiștilor și cadrelor de partid care au dus o propagandă anti-maghiară agresivă, jucând cartea naționalistă.

Kincses: Acest conflict a fost în folosul Securității... că trei luni de zile securiștii au fost puși sub ocrotirea armatei și fără să lucreze, cel puțin oficial, au primit salariul pe trei luni. Și după trei luni Securitatea mult-hulită a trebuit să fie acceptată de opinia publică din țară, că "trebuie să fie apărată țara de pericolul maghiar" și așa mai departe. Pentru că în decembrie securiștii nu aveau curajul să iasă în stradă, iar în martie deja au devenit pentru unii salvatorii neamului.

Mai mult decât atât, conform informațiilor lui Kincses, luptele din culise au fost mai intense decât au reieșit din conflictul propriu-zis, iar dezastrul ar fi putut lua cu ușurință proporții și mai mari. Kinsces povestește cum s-a dus atunci la Odorheiu Secuiesc unde secuii erau montați să vină în apărarea ungurilor din Târgu Mureș. La cererea lui aceștia au renunțat la o mobilizare ce s-ar fi dovedit absolut distrugătoare, pentru că în același timp minerii de la Războieni și moții din Zlatna erau pregătiți să vină în apărarea românilor. Aflându-se însă că secuii nu mai vin, și minerii, și moții au fost întorși din drum. Ce s-ar fi întâmplat dacă forțele acestea ar fi ajuns la destinație? Acest scenariu îmi dă fiori. El amintește suspect de mult de coregrafia a ce avea să urmeze trei luni mai târziu la București.

Kincses: După mine țărăniada din Târgu Mureș a fost repetiția principală a mineriadei din București, numai că din păcate numai pentru mineriadă se fac cercetări. Pentru țărăniadă degeaba am sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte, nu se pornesc cercetările. Adevărul, și după aproape 30 de ani, nu se spune opiniei publice din țară.

Într-adevăr evenimentele de atunci nu au fost elucidate și nici măcar cercetate dincolo de cazurile individuale ale agresorilor din mulțime, care și ele majoritatea au rămas nesoluționate. La vremea respectivă autoritățile române l-au găsit ca principal vinovat pe Kincses însuși, acuzându-l de instigare la genocid, acuzație care l-a ținut în exil la Budapesta, departe de familia sa rămasă la Târgu Mureș. După 5 ani de exil Kincses a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că i se încălcau dreptul de a sta în țara natală, precum și dreptul la o procedură corectă. Abia atunci i-a venit răspuns de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș: "Cercetările care nu au fost începute au fost terminate". Kincses era în sfârșit liber să se întoarcă la familia sa.

Încerc să procesez acest răspuns misterios și oximoronic al autorităților române.

-Dincolo de interesele firești ale UDMR-ului pentru comunitatea maghiară, cum vedeți activitatea UDMR-ului, mai ales din ultima perioadă, legată de interesele țării în care sunt parlamentari?
-Nu am înțeles ce înseamnă abținerea, am văzut că în ultima vreme UDMR-ul, mai ales pe legile justiției, se abține...
-Este UDMR-ul în cârdașie cu o clică de mafioți în momentul de față?

Întrebările din public ne readuc din trecutul brutal la prezentul tot brutal. Urmează alte întrebări referitoare la atitudinea UDMR-ului, care a răspuns cu abțineri ambigue la demersul coaliției PSD-ALDE de modificare a Codului penal printr-o serie de măsuri controversate care dezincriminează total neglijența în serviciu și parțial abuzul în serviciu. Ne reamintim starea de jale care ne atinge pe toți, români și maghiari deopotrivă. Simt că întrebările maghiarilor din public au un ton de reproș împotriva lui Kincses ca fost-membru UDMR. Maghiarii se simt trădați de liderii lor care au format o alianță cu PSD-ul și neavând pe cine să tragă la răspundere, își proiectează nemulțumirile în Kincses, deși el nu mai este implicat în politică de ani buni.

Vocile se înmulțesc, ridicând tonul. Andreea îmi face semne disperate din public. Într-un final intervin și spun că domnul Kincses nu poate comenta politica actuală a UDMR-ului și că nu suntem aici pentru asta. Reușesc să calmez spiritele. Mă uit în jur și îmi dau seama cât de mult s-a schimbat orașul din 1990 până acum. De la o comunitate care a fost dezbinată până la sânge de manipulare și propagandă politică, de la niște oameni întorși unii împotriva celorlalți, manevrați de interesele obscure ale altora, s-a trecut la o viziune mult mai clară despre cine este inamicul, nu al românilor, nici al maghiarilor, ci inamicul comun.

Kincses: Îmi pare foarte rău că nu am putut evita acel martie negru de la Târgu Mures și că nu am putut păstra acele relații româno-maghiare care s-au înfiripat în decembrie când în centrul Târgu Mureșului s-a strigat "niciodata șovinism”.

Din public: Ce vă pot spune eu este că în ultimii 6, 7, 8 ani lucrurile astea au început să funcționeze... Eu sunt târg-mureșean și aveam 16 ani atunci. Acum lucrurile au inceput să revină la o relație mult mai bună decât exista înainte de ‘90. Românii și maghiarii nu mai au divergențele sau spaimele sau raportarea la istorie cu "voi mi-ați omorât bunicii". Cred că lucrurile au început să se așeze.

Kincses: Îmi pare bine că aveți această părere și sper să aveți dreptate. Nu există altă soluție decât o conlucrare cu respect reciproc și cunoaștere reciprocă. Fără aceste două condiții nu pot exista relații armonioase interetnice.

Răsuflu ușurată. Profit de această notă pozitivă ca să-mi fac exit-ul. Le mulțumesc atât invitatului meu, Előd Kincses, cât și publicului pentru discuția care ne-a purtat vertiginos între trecut și prezent, aducându-ne o înțelegere mai profundă a vremurilor de atunci și de acum. Oamenii încep să se împartă în grupuri și să comande beri la bar cu voioșie. Domnul Kincses continuă animat discuția cu câțiva cunoscuți din sală. Andreea strânge camera de filmat și mi se alătură. A ieșit bine. Suntem amândouă mulțumite și am vrea și noi să ne destindem. Ne dăm însă seama că această proiecție este una dintre puținele ocazii în care se vorbește despre acest subiect. Ne revoltăm și ne ambiționăm să facem mai multe proiecții în mai multe localități, cu un public cât mai divers, pentru ca dialogul să se extindă. Următoarea proiecție a filmului Campionul din Balcani este deja stabilită: 1 august, Satu Mare. Încă o ocazie să ne cunoaștem istoria nespusă prin filmul documentar. Dacă vreți să vă alăturați călătoriei noastre, verificați harta și programul KineDok.

Share on Facebook