„Dumnezeul dintre noi” e în egală măsură un film despre libertate și despre limitele sale. Chestionând raportul propriei familii lărgite cu religia protestantă, cineasta Rebecca Hirneise transformă acest spațiu deschis de obiectivul camerei într-unul al întâlnirii și al dezbaterii. Rezultatul nu poate fi decât contradictoriu: discuțiile se avântă până departe, înspre străfunduri psihologice și motivații ce țin de sfera intimă – sau nu. Bazat pe relația fiecăruia cu Dumnezeu, filmul desenează cercuri concentrice în jurul ideii de credință, de la simplă curiozitate la fanatism obtuz la părerile celuilalt. Un tablou familiar populației practicante din Austria descrie perfect această diversitate de opinii: vedem acolo, de o parte, o poartă larg deschisă către un drum plin de oameni ce se distrează, și care culminează într-un incendiu dezastruos; și, de cealaltă parte, un intrând abia ghicit, care conduce spre împlinirea din ceruri. Între aceste două alternative, cineasta încearcă să-și găsească un drum adecvat propriilor convingeri – și, în același timp, să își provoace membrii familiei la un gest introspectiv, capabil să dezvăluie mai mult din cine sunt aceștia de fapt. (Victor Morozov)
Imagine Tilmann Rödiger
Montaj Florian Kecht
Scenariul Rebecca Hirneise, Philipp Diettrich
Producția Ruth Beckermann
Sunet Cristi Iorga
Distribuție Birgit Arnold, Conny Epple, Volker Epple, Rebecca Hirneise, Anette Kirschner, Reinhold Kirschner, Martha Kirschner, Otto Kirschner, Evmarie Klein, Hartmut Klein, Hanna Moser
Companie distribuitoare Ruth Beckermann Filmproduktion
Distribuitor Austrian Films
AUDIO: Germană
SUBTITRARE: Română, Engleză
07
aprilie,
duminică
Cinema Union
18:00
90'
Proiecție urmată de un Q&A cu regizoarea
Rebecca Hirneise
Rebecca Hirneise
Rebecca Hirneise s-a născut și a crescut în Mühlacker, un orășel din sudul Germaniei, dar a trăit și a lucrat mulți ani în Viena. A absolvit studiile de Media ale Universității de Artă și Design din Karlsruhe și pe cele de Regie și Scenaristică ale Academiei de Film din Viena. Din background-ul ei fac parte, de asemenea, fotografia și cinemaul experimental.
Războiul lansat asupra Ucrainei a readus mai mult ca niciodată în atenția publică universul concentraționar pe care îl reprezintă Rusia contemporană pentru o bună parte a populației sale, cea care refuză să-și vândă libertatea de gândire și de acțiune pentru niște firimituri de la masa conducătorilor sau chiar și numai pentru o existență pașnică. Protagonista filmului Agniiei Galdanova, artista queer supranumită Gena Marvin, face fără îndoială parte din această populație indocilă - este chiar printre cele mai spectaculoase reprezentante ale ei. Din orașul de provincie unde s-a născut, ridicat pe locul unde era cândva un gulag, până în inima Moscovei, tânăra de doar 21 de ani își afișează cu un curaj nebun propriul corp înveșmântat în creații suprarealiste și pus în situații cu tentă apocaliptică, mizând pe unda de șoc pe care fiecare astfel de reprezentație publică o produce în peisajul social, moral și chiar și estetic al Rusiei putiniste. Motorul acțiunilor Genei nu este dorința de a provoca, ci aceea de a i se recunoaște existența, oricât de contrară ar fi ea sensibilității dominante - iar acest lucru merită, în ochii artistei, expunerea la riscul represiunii cele mai crunte. (Liri Alienor Chapelan)
Imagine Ruslan Fedotov
Montaj Vlad Fishez
Producția Agniia Galdanova, Igor Myakotin
Sunet Andrey Dergachev
Distribuitor Dogwoof Ltd, Submarine
AUDIO: Rusă
SUBTITRARE: Română, Engleză
07
aprilie,
duminică
Cinemateca Eforie
17:30
98'
Proiecție urmată de un Q&A cu regizorul
Agniia Galdanova
Agniia Galdanova
Agniia Galdanova s-a născut în Saint Petersburg în 1987. A studiat Jurnalismul și Regia de Film. Pasiunea sa pentru non-ficțiune a fost stârnită în 2016 în urma întâlnirii cu viitorul său mentor, cineasta Marina Razbezhkina, în cadrul DokLeipzig Festival.
14
aprilie,
duminică
Cinema Elvire Popesco - Institutul Francez
18:00
98'
Proiecție urmată de un Q&A cu regizorul
Agniia Galdanova
Agniia Galdanova
Agniia Galdanova s-a născut în Saint Petersburg în 1987. A studiat Jurnalismul și Regia de Film. Pasiunea sa pentru non-ficțiune a fost stârnită în 2016 în urma întâlnirii cu viitorul său mentor, cineasta Marina Razbezhkina, în cadrul DokLeipzig Festival.
Ce faci atunci când nu ai la îndemână arhive foto-video pentru a-ți susține filmul consacrat fix unui eveniment istoric – în acest caz, revolta populară din Casablanca anului 1981 împotriva creșterii prețului la alimente? Dar atunci când, mai grav, însăși conceptul unei astfel de arhive e un subiect tabu în propria familie? Mulți s-ar resemna. Ca orice cineast care se respectă, Asmae El Moudir știe că asta nu e o opțiune. Căci a regiza înseamnă, în primul rând, a face imagini – chiar și la propriu: a le confecționa de la zero, a le atinge înainte de a le vedea. Partea bună e că, în aceeași familie, se găsește un grozav artizan: tatăl regizoarei și-a transpus cartierul locuinței într-o splendidă dioramă care respectă pliurile realității. Partea proastă e că asta o înfurie și mai tare pe Zahra, bunica aflată la originea interdicției (represiune? Tradiționalism? Delir?), ajunsă acum o venerabilă hoașcă ce nu și-a pierdut nimic din capacitatea de a-i teroriza pe cei dragi. Pentru cineastă, „Mama tuturor minciunilor” înseamnă deopotrivă ocazia de a pansa niște răni – încercarea de a o înțelege pe femeia aceasta e pasionantă – și a deschide unele și mai adânci, specifice acestui plonjeu într-o intimitate vertiginoasă. (Victor Morozov)
Imagine Hatem Nechi
Montaj Asmae El Moudir, with the precious advice of Nadia Ben Rachid
Scenariul Asmae El Moudir
Producția Asmae El Moudir
Design de sunet Michael Fawzy
Muzică Nass El Ghiwane
Înregistrări de sunet Abdelaziz Ghasine
Colorist Minal Nabil
Set Design Mohamed El Moudir
Prim asistent de regie Amina Saadi
Companie producătoare Insightfilms, Fig Leaf Studio
Distribuitor Autlook Filmsales
AUDIO: Arabă
SUBTITRARE: Română, Engleză
13
aprilie,
sâmbătă
Cinemateca Eforie
15:30
97'
14
aprilie,
duminică
Cinema Elvire Popesco - Institutul Francez
20:30
97'
galerie media (5 imagini)
Lead for justice
Lead for justice
Ion Gnatiuc
2024, 52'
Republica Moldova
AUDIO: Română
SUBTITRARE: Engleză
Republica Moldova
Lead for justice realizează o incursiune în viața personală și profesională a câtorva reprezentanți ai sistemului de justiție din Republica Moldova. Aparatul de filmat devine un martor tăcut și atent în viața acestora, reușind să surprindă într-o manieră naturală modul în care se desfășoară rutina zilnică a fiecărui personaj: drumul spre locul de muncă; interacțiunile și discuțiile cu colegi și clienții, ședințele lungi și obositoare, dar și provocările care de cele mai multe ori rămân neobservate publicului larg – sacrificarea timpului petrecut cu familia, arderea profesională, lacunele din sistem.
Șase ecrane care transmit în paralel, din unghiuri diferite, un unic eveniment: operațiunea de salvare a unor migranți captivi pe o ambarcațiune ce stă să se scufunde. Nu atât o sete de hiper-vizibilitate, cât o tentativă de a ne confrunta cu durata reală a situației, pentru a ne-o face mai stranie, mai absurdă, mai insuportabilă. Prin alăturarea acestor șase perspective, cineastul Jonathan Schörnig întoarce armele camerelor de supraveghere împotriva lor însele: privirea aparatului, distantă și procedurală, devine mărturia imposibil de falsificat a unei încleștări inegale între eroismul câtorva organizații activiste și măsurile anti-umanitare ale organismelor de stat. Înregistrările, aici, permit mai mult decât să experimentăm totul „ca și cum am fi acolo”: ele descriu un veritabil câmp de acțiune pură, care se eliberează de orice mediere și se rezumă la fapte brute. Deloc interesat de destine individuale, filmul vede în soarta colectivității de 104 suflete un fel de rezumat amar al ipocriziei care subjugă astăzi Europa, culminând cu aceste imagini halucinante în care o navă a Gărzii de Coastă ajunge să se comporte aidoma inamicului. (Victor Morozov)
Imagine Jonathan Schörnig, Johannes Filous
Scenariul Adrian Then, Jonathan Schörnig
Producția Uwe Nitschke, Adrian Then
Distribuitor UCM.ONE GmbH
AUDIO: Engleză, Germană
SUBTITRARE: Română, Engleză
film adoptat de
14
aprilie,
duminică
Cinema Union
14:00
93'
Proiecție urmată de o discuție cu Anca Matei - "Fundația Consiliul Național Român pentru Refugiați (CNRR)"
Republica Centrafricană, Franța, Republica Democratică Congo, Italia, Germania
De obicei, filmul de ficțiune este cel creditat cu cea mai mare capacitate de a descrie chinurile prin care trece un credincios încercând zadarnic să extragă o reacție oarecare de la un Dumnezeu distant, mut și surd. Ceva din întunecimea și violența sentimentelor din marile filme ale unui Bergman despre tăcerea lui Dumnezeu traversează documentarul lui Elvis Sabin Ngaïbino, dar aici, fundalul unei Europe laice, unde religia persistă mai curând ca o relicvă culturală, este înlocuit de spațiul african tradițional, unde credința colonizatorului a fuzionat într-un straniu și extrem de trainic melanj cu diversele forme de misticism local. În acest context evoluează Reine și Rodrigue, părinți a trei copii, care se zbat zilnic nu doar să-și asigure traiul zilnic, ci și pe de-o parte să facă față și pe de altă parte să ascundă boala care îi macină pe amândoi, HIV-ul. Fiind dată situația, religia catolică înflăcărată, aproape războinică pe care o practică și o propovăduiesc este deopotrivă un sprijin - spiritual, dar și financiar - și povara din titlu, în măsura în care boala lor rămâne asociată în mintea celor mai mulți cu impuritatea și păcatul. Camera lui Ngaïbino privește lupta cotidiană a celor doi protagoniști cu un fel de teroare sacră, fără să ignore nici momentele de tandrețe între ei, unde ar fi de fapt de găsit harul divin pe care îl caută amândoi cu atâta înverșunare. (Liri Alienor Chapelan)
Imagine Elvis Sabin Ngaïbino
Montaj Léa Chatauret
Sunet Christ Vance Show
Color grading Michael Derrosset
Design de sunet Pierre Armand
Mix Fred Bielle
Muzica Beautemps Chérubin Agboko, Massimo Mariani
Producători Elvis Sabin Ngaïbino, Daniele Incalcaterra, Boris Lojkine (Makongo Films, Central African Republic)
Companie distribuitoare Andana Films
AUDIO: Sango, Franceză
SUBTITRARE: Română, Engleză
premii și festivaluri
IDFA, Compétition Internationale, 2023
film adoptat de
09
aprilie,
marți
Cinema Union
21:00
80'
14
aprilie,
duminică
Cinema Union
17:00
80'
Proiecție urmată de o discuție cu Alina Dumitriu - "Sens pozitiv"
Din străfundul Războiului Rece sosește acest „Soundtrack pentru o lovitură de stat” al belgianului Johan Grimonprez, în care jazz-ul, geopolitica și luptele de emancipare împotriva colonialismului se împletesc într-o partitură amețitoare. Meritul documentarului e că nu conferă întâietate artificială niciuneia dintre teme; dimpotrivă – arată cum, în acea epocă a transformărilor sociale profunde, ele ajungeau să împartă prim-planul conform unui plan insidios. Așa se face că mari artiști precum Louis Armstrong, Nina Simone sau Dizzy Gillespie puteau deveni pioni în promovarea pe glob a puterii de la Washington, transformându-și inevitabil muzica într-un instrument de propagandă culturală. Între CIA și Nikita Hrușciov, filmul se apleacă asupra cazului Patrice Lumumba: acest tânăr carismatic accede rapid la vârful statului congolez proaspăt independent, doar pentru a începe – încă și mai fulgerător – să incomodeze marile puteri mondiale. Ideile sale revoluționare despre mișcarea pan-africană, precum și opoziția înverșunată față de politicile imperialiste conduc către o încheiere abruptă a utopiei politice. Grație acestei coloane sonore fabuloase, Grimonprez luminează o schemă în care totul se leagă cu totul – în aceeași măsură în care dezgroapă cu justețe partea de responsabilitate a fiecăruia în tabloul istoric postbelic. (Victor Morozov)
Montaj Rik Chaubet
Scenariul Johan Grimonprez
Producția Daan Milius, Rémi Grellety, Katja Draaijer, Frank Hoeve
Design de sunet Ranko Pauković
Color grading Blaise Jadoul
Companie producătoare Warboys Films
Companie distribuitoare Mediawan Rights, Submarine
„Corpul nostru” constituie o vastă documentare a salonului de ginecologie dintr-un spital parizian. Grație indispensabilei Claire Simon, această investigație e opusul intruziunii: un spațiu al empatiei și chiar al sororității prinde să se deseneze în jurul obiectivului, pe măsură ce diverse femei trec pragul cabinetului. Filmul e mai mult decât o intervenție wisemaniană în care ni se dezvăluie mecanismul funcțional al unei instituții. Dată fiind această intimitate inevitabilă – puține lucruri mai prețioase și mai secrete decât propriul corp –, imaginea asigură o perspectivă plurală asupra feminității de azi și a modurilor în care aceasta se definește și se reinventează la contactul cu norme sociale și cu științe exacte. De la nașteri și până la schimbări de sex, „Corpul nostru” se dovedește de-a dreptul revelatoriu, luminând o dimensiune a existenței în care bărbatul e cel mult prezență consolatoare, acompaniament, personaj de rang secund. Pășind la rândul ei în fața camerei, Claire Simon creează un raport de egalitate cu pacientele. Departe de lozinci moralizatoare, aceasta devine minima condiție pentru ca experiența filmatului să se transforme într-o terapie lucidă. (Victor Morozov)
Imagine Claire Simon
Montaj Luc Forveille
Producția Kristina Larsen
Sunet Flavia Cordey, Nathalie Vidal, Elias Boughedir
Pe insula daneză, Mandø, din Marea Wadden, se află 27 de locuitori. O furtună le amenință teritoriul vulnerabil și periclitat de intemperii de-a lungul timpului, iar Gregers și câinele său pornesc cercetarea zonei. Acesta sintetizează imaginea colectivă de insular învățat să traiască în acel mediu nefavorabil timp de sute de ani, iar în ciuda amenințărilor meteorologice, el refuză să-și construiască o viață în altă parte și speră să-și găsească o soție care să conducă ferma cu el. Între timp, Mie își sărbătorește 100 de ani, iar Niels, un pasionat observator de păsări, deplânge înaripatele care nu mai vizitează insula. Cu toate acestea, continuă să apară turiști în zonă, iar localnicii sunt dispuși să-și continue rutina pe pământul lor, contrar experților în schimbări climatice care prezic agravarea și transformările înfricoșătoare ale vremii, din ultimul timp. Portretul acestui microunivers este animat de imagini încântătoare ale peisajului insular, un loc în care marea se împletește cu vântul și cerurile, toate acestea fiind în continuă mișcare și în contact cu localnicii. Tabloul idilic este împachetat cu situații comice, dar sumbre totodată, în care singura alternativă devine adaptarea la mediu, unde răspunsul acestui ecosistem, devine o consecință a acțiunilor noastre. (Carmen Lascoiu)
În „Rejeito”, cineastul brazilian Pedro de Filippis reunește activismul aflat în priză directă cu urgența unei cauze și reflecția cinematografică menită, în general, să vină ulterior. Pe urmele unei consiliere ce duce o luptă frontală împotriva corupției autorităților, filmul înflorește într-un portret tonic și emoționant al unei comunități chitite să reziste, să își apere demnitatea și, în primul rând, să trăiască. Miza e uriașă: confruntați cu evoluția economică haotică a unei regiuni aflate la cheremul unei multinaționale miniere, acești oameni trudesc nu atât întru păstrarea propriei case în fața posibilelor exproprieri abuzive – ci întru salvarea milioanelor de brazilieni din dreptul unui baraj fragilizat, care amenință să cedeze și să distrugă totul în cale. Nici nu ar fi prima oară: s-a mai întâmplat. Dată fiind preocuparea politică a filmului, el îndeamnă la o mai bună ancorare în realitatea și în istoria propriei comunități. Opus în mod evident turnurii antisociale a modelului capitalist rapace, filmul ia forma unei mărturii despre necesitatea acțiunii și a solidarității. (Victor Morozov)
Imagine Pedro de Filippis
Montaj Luiz Pretti
Scenariul Pedro de Filippis
Producția Leonardo Mecchi, Bronte Stahl
Sunet Daniel Nunes
Muzică Paulo Santos, Gustavo Cunha
Companie producătoare Enquadramento Produções
Companie distribuitoare More Than
AUDIO: Portugheză
SUBTITRARE: Română, Engleză
premii și festivaluri
Festivals & Awards
Cinéma du Réel (France)
Hotdocs (Canada)
FICA - Festival Internacional de Cinema e Vídeo Ambiental (Brazil) -Best Director Award
A bientôt j'espère - Cinéma éphémère (France)
Festival Brésil en Mouvements (France)
CineEco (Portugal) - Prémio da Juventude Longa-metragem em língua portuguesa
Mostra CineBH (Brazil)
Panoramica (Sweden)
Rio de Janeiro Int'l Film Festival (Brazil)
Camden International Film Festival (USA)
Indie Memphis Film Festival (USA)
Terra di Tutti Film Festival (Italy)
Science New Wave Festival (USA)
IDFA - Best of Fests (The Netherlands)
Forumdoc.bh (Brazil)
film adoptat de
08
aprilie,
luni
Cinemateca Eforie
18:00
75'
* Competiție / Proiecție urmată de un Q&A cu producătorul
Bronte Stahl
Bronte Stahl
Bronte Stahl (1993) este un regizor din Westerly, RI, SUA. A absolvit programul european de masterat itinerant DocNomads și este absolvent al Flaherty Seminar Fellowship, IDFA Project Space, Eurodoc și Points North Fellowship. Filmele pe care le regizează, printre care Puiet (2022), Terril (2019) și Lungs (2017), au avut premiera la festivaluri precum Săptămâna criticii de la Veneția (Cel mai bun scurtmetraj), Rotterdam și, respectiv, DocLisboa. În calitate de producător, este obligat să ridice vocile internaționale emergente din cinematografia de non-ficțiune. Această activitate a fost sprijinită de Sundance Documentary Fund, DocSociety US, British Film Institute și LEF Foundation, printre altele. Primul său lungmetraj în calitate de producător, Rejeito (2023) de Pedro de Filippis, a avut premiera la Cinéma du Réel și a fost proiectat la HotDocs, Camden, IDFA și multe altele. În prezent, deține o bursă Fulbright în România în domeniul cinematografiei.
10
aprilie,
miercuri
Cinema Union
18:00
75'
* Competiție /
Proiecție urmată de o discuție cu Olga Popescu - "Declic"
Filmul lui Yousef Srouji este scurt, personal și percutant, sondând parcă eternul conflict israelo-palestinian prin prisma unor materiale care alcătuiesc însăși țesătura copilăriei sale. În cursul celei de-a doua Intifade, la începutul anilor 2000, filmările în regim amator ale părinților lui Yousef devin brusc șarjate politic, documente tulburătoare ale eforturilor unei familii de a-și proteja cât mai bine universul casnic de pericolele din exterior, al căror laț se strânge din ce în ce mai tare. Mama lui Yousef devine simbolul individului sfâșiat între obligațiile sale familiale și propria-și integritate fizică pe de-o parte, și dorința de a documenta, eventual de a participa, la răscoala poporului său pe de altă parte. Tânăra femeie pare incapabilă să lase din mână camera de filmat și este atrasă iremediabil de geamurile casei pe care se zăresc bombardamentele, în ciuda rugăminților întregii familii să rămână la adapost. Relația cu copiii ei, în cadrul căreia figura ei de mamă se retrage uneori în spatele rolului de documentarist, este unul dintre aspectele cele mai provocatoare ale unui film din păcate mai actual ca niciodată. (Liri Alienor Chapelan)