Abandonată în copilărie, tânăra Katya, sudor de meserie, pornește într-o călătorie personală pentru a-și reuni familia – pentru a o suda la loc, la fel cum sudează metalul. În ciuda durerii și dezamăgirilor cu care se confruntă, Katya încearcă să-și protejeze sora iubită și speră la un viitor mai bun pentru amândouă.

Un autoportret nuanțat al Sorayei, o artistă afgană neînfricată în vârstă de 16 ani, care timp de cinci ani încearcă să plece din Iran și să ajungă în Europa. Înregistrând totul cu telefonul, Soraya își transformă fricile, îngrijorările și bucuria în lucrări de artă extraordinare, populate de personaje recurente – o vulpe fidelă, o lună roz ocrotitoare și un clovn care râde mereu.

* Filmul conține imagini cu violență domestică.

În 1991, la marginea Tenjei (Croația), Josip Reihl Kir – șeful poliției din Osijek, un negociator și opozant al războiului – este asasinat. Filmul spune povestea ultimelor sale luni de viață, în pragul sângerosului război sârbo-croat, prin declarații ale martorilor și materiale de arhivă. Și astăzi, multe aspecte ale asasinatului rămân neclare, iar cei care l-au comandat sunt încă necunoscuți.

* Film nerecomandat celor cu vârsta sub 15 ani.

În timpul celei de-a doua Intifada în Palestina ocupată, frica, asediul și moartea definesc realitatea orașului Hebron. Momente din trecut revin prin memoria copilăriei, care se intersectează cu cea colectivă. În această continuitate și repetare a lucrurilor, ce ne amintim? Și ce uităm?

* Film nerecomandat celor cu vârsta sub 15 ani.

Compus din înregistrări de arhivă de la protestele din Berlin (2024) împotriva genocidului din Gaza, acest film-eseu vizează, pe de o parte, camerele poliției, care supraveghează constant și arhivează corpurile protestatarilor, și, pe de alta, corpul protestatarilor, expus violenței asupra căreia statul are monopol. Filmul asamblează un spațiu public care trasează originile istorice ale poliției, militarizarea și orientarea sa rasială.

În timpul realizării unui documentar despre conflictul dintre Palestina și Israel, un cineast iranian este brusc prins în război în propria țară. Forțat să fugă din Teheran cu familia, acesta se adăpostește temporar într-o casă din suburbii. Pe parcursul a douăsprezece zile tensionate, filmul se transformă dintr-un eseu analitic într-un jurnal autoreflexiv, în care arhiva, memoria și prezentul se întrepătrund.

* Film nerecomandat celor cu vârsta sub 12 ani; conține scene grafice de război.

Jazzul și decolonizarea se împletesc într-un rollercoaster istoric care rescrie un episod din timpul Războiului Rece, în urma căruia muzicienii Abbey Lincoln și Max Roach au asaltat Consiliul de Securitate al ONU, în protest față de asasinarea liderului congolez Patrice Lumumba. În 1961, la șase luni după ce șaisprezece țări africane au aderat la ONU, votul majorității s-a mutat de la puterile coloniale către Sudul global. În timp ce Hrușciov lovește cu pantoful în masă, indignat de complicitatea ONU în cazul Lumumba, SUA îl trimit pe Louis Armstrong în Congo, pentru a distrage atenția de la lovitura de stat sprijinită de CIA.

* Film nerecomandat celor cu vârsta sub 12 ani.

Victor (el/elx) și Alexandra (ea/elx), frați, se întorc în România pentru o nuntă. Victor documentează istoria familiei lor în țesutul covoarelor și descoperă că până și tapiseria poate deveni o dezbatere despre gen, tradiție și rezistență. Cei doi par să aibă aceleași valori, dar cu abordări diferite. Numai în fața ostilității celorlalți săteni ajung să chestioneze importanța queer de a rămâne uniți.

Benoît și-a construit paradisul ferit de ochii lumii, emancipat în felul său, hotărât să înfrunte constrângerile unui spațiu care, în imaginarul colectiv, intră în conflict cu identitatea sa – la țară. Într-o zi, Benoît și alte persoane queer din zonă decid să organizeze primul Pride din Périgord (Franța), pentru a-și revendica spațiul, a celebra, a se vindeca și a face loc schimbării.

Alin, Beni si Dana, trei copii romi dintr-un orășel maramureșean, participă la una dintre primele inițiative de desegregare școlară din România. Pe parcursul a patru ani, „Școala noastră” urmărește cu empatie și luciditate procesul, de altfel eșuat, dezvăluind prejudecăți instituționalizate, cercul vicios al sărăciei și dificultățile educaționale, într-o poveste cu umor despre tradiție și progres, șansă și rasă.

În octombrie 2009, Javier Chocobar, membru al comunității indigene Chuschagasta din Tucumán, Argentina, a încercat să-și apere oamenii de o evacuare forțată. A fost împușcat mortal, iar alți doi au fost răniți. În primul său documentar de lungmetraj, Lucrecia Martel împletește procesul pentru crimă, viața lui Chocobar și a comunității sale, și moștenirea colonialistă a Americii Latine – într-o țesătură hipnotică, tribut celor pe care istoria a încercat sistematic să-i șteargă.

* Film nerecomandat celor cu vârsta sub 12 ani.

Case prefabricate / Domy z panelů, r. Jiří Menzel
Cehoslovacia, 1959, 7’

Aflați despre mine..., r. Adrian Sârbu 
România, 1982, 17’

Nod / Čvor, r. Krsto Papić
Iugoslavia, 1969, 12’

Torso arhaic / Archaikus torzó, r. Péter Dobai
Ungaria, 1971, 32’

Programul SAHIA VINTAGE, construit în jurul arhivei studioului Alexandru Sahia și inițiat cu mai bine de un deceniu în urmă, devine SAHIA VINTAGE Connect – o extensie a primului, care propune o perspectivă pan-regională asupra filmului documentar produs în fostul Bloc Estic. Într-un prezent descris tot mai acut de rememorarea selectivă a istoriei, explorăm imaginarul transnațional coagulat la intersecția arhivelor naționale pentru a inspira forme de travaliu memorial la nivel individual și societal. 

Am început acest demers cu programul Umbrele istoriei, proiectat în spații neconvenționale din România și din țările partenere ale programului KineDok (Republica Cehă, Croația, Slovacia, Ungaria). Continuăm cu acest program structurat ca un traseu-dialog între casă și corp: casa, ca spațiu fizic și psihologic mai mult sau mai puțin securizant, și corpul-casă, un teritoriu disputat în contexte politice constrângătoare.

Începem cu un elogiu cinematic timpuriu adus de studentul Jiří Menzel noului model de locuire introdus în Cehoslovacia socialistă de blocul din panouri prefabricate, care va rescrie în timp peisajul architectural est-central european. Două decenii mai târziu, urmărim viața cotidiană a unui asemenea bloc în versiunea sa de „cămin de nefamiliști” de la periferia Bucureștiului. Arhitectura modernă a unei gări, nod feroviar și refugiu pentru deznădăjduiții Iugoslaviei, devine pretext de negociere a vizibilului documentar acceptabil în epocă: ce imagini va alege documentaristul confruntat simultan cu eleganța unui corp architectural modern și cu sărăcia unor corpuri umane în derivă? În finalul programului, un culturist amator încearcă să se sustragă tăvălugului modelator al timpului său; corpul lui, șantier în lucru și ideal etic și estetic, ipostaziază aspirația inocentă spre libertate și autonomie, dar și singurătatea care pâlpâie în marginea gulaș-comunismului kadarist. 

Discuția post-proiecție abordează viața trecută și actuală – în arhivele prezentului – a documentarului produs în regiune in perioada socialismului de stat, precum și temele deschise de filmele incluse în program: socialism trăit și locuire, corp și casă ca teritorii identitare.

Programul SAHIA VINTAGE Connect este curatoriat de Adina Brădeanu.

Ține cont de-o pătlăgică. Imaginează-ți că o spinteci, imaginează-ți lumile din interior. Ține cont de-o rețetă de pătlăgele murate într-o lume de roșii cultivate cu lumină LED. Urmărește roșiile din serele Olandei până în Moldova, de unde vin regizoarea și lucrători care își părăsesc grădinile și pleacă să lucreze în sere. Imaginează-ți ca ghid de călătorie un caiet de rețete de familie, și feluri nenumărate de a mura pătlăgele.

Emerging Voices, programul OWR de susținere a noilor voci din filmul documentar, prezintă la a doua ediție cinci cineaști și filmele lor. Filmele vor fi urmate de un dialog extins cu regizoarele și regizorul din selecție.

Daria Ciocan („Aprilie”) (născută în 2005, Iași, România) este studentă la secția Regie de Film și TV din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Proiectele sale explorează în general teme precum adolescența, traumele generaționale și legăturile intime și fragile dintre femei, cu un accent pe solidaritate și regăsirea identității. În plus, este pasionată de estetica slow cinema și de documentare. A realizat trei scurtmetraje în facultate – „Timp pentru noi”, „Ania” și „Aprilie”. Ultimul scurtmetraj de ficțiune realizat, „Ania”, a fost selectat în cadrul Festivalului de Film CineMAiubit, ediția 2025, secțiunea Future Perspectives.

Flavia Matei („Aici a fost un parc”) este creatoare de animație și artist VFX (compositing) din București. Are o pasiune pentru realism magic, documentar și mai nou se orientează spre mixed media.

Stela Pascal („Stela”) este o femeie transgen din Chișinău, Moldova, și o cineastă cu cinci filme de lungmetraj și câteva scurtmetraje realizate cu o echipă de o persoană: ea însăși. Face filme de autor, filme documentare și se focusează pe artă și probleme sociale. Fiecare film este o poezie vizuală. Stela Pascal nu este o luptătoare a drepturilor omului benevol, ci forțată de împrejurări. „Nu am vrut niciodată să lupt pentru propriile drepturi. Ele sunt scrise în constituție. Și dacă un stat sau o societate decide că cineva e cineva, iar altcineva e nimeni, atunci acel stat are un fundament putred. Orice om are drepturi egale de la naștere. Faptul că luptăm pentru ele este o anomalie.”

Ioana Țurcan („my meat cuts your meat and there's no time to eat (work in progress)”) experimentează cu diferite procese artistice și comunitare, organizând expoziții și inițiative locale pe teme legate de mediu, pierderi incerte, doliu, furie și îngrijire. Când nu face film, grijește o livadă.

Leo Zbancă este regizor, scenarist și producător de film din Republica Moldova, cu peste 18 ani de experiență în industria cinematografică, lucrând în film de ficțiune, documentar și conținut promoțional. A lucrat în producție audiovizuală în mai multe țări din Europa și Africa. În paralel cu activitatea cinematografică, are peste 10 ani de experiență ca trainer și facilitator, coordonând ateliere și programe de învățare în storytelling, educație media, advocacy, campaigning și instrumente audiovizuale pentru ONG-uri. În 2025, Leo a produs serialul documentar „Oameni printre Oameni” pentru postul TV din Moldova TV8. În prezent activează în sectorul ONG la GENDERDOC-M, cea mai mare organizație LGBTQ+ din Moldova, unde se concentrează pe fundraising, reprezentare internațională și comunicare strategică. De asemenea, conduce un grup de inițiativă al cărui obiectiv principal este combaterea propagandei și dezinformării prin conținut de entertainment.