Cu: Anca Benera & Arnold Estefan, Vanessa Gravenor, Gabriella Hirst, Sonja Hornung și Danielle Tognozzi, Nicoleta Moise, Sebastian Moldovan, Ania Nowak, Maryam Tafakory, Meghna Singh & Simon Wood. Curatoriat de Larisa Crunțeanu.

„Dioramele sunt mașini de înțeles […] felii de timp din organismele sociale care le-au creat.” (Donna Haraway, Teddy Bear Patriarchy, 1984)

Expoziția Cercetare pentru mâine. Videodiorame este o prezentare time-sensitive a unor lucrări video și instalații ce angajează metodologii documentariste pentru a chestiona și răspunde la o serie de probleme ridicate de moștenirea lăsată de generații trecute generațiilor noi (în plan politic, economic, colonial, ecologic, etc.). De la corpurile transformate în invizibil pe care se sprijină economia capitalistă la formatele ESG (Environment, Social, Governance) ce amenință stabilitatea economică mondială, de la intimitatea prin proxy afișată în televiziunea iraniană la peisajul al unui râu confruntat cu versiunea sa contemporană secată, de la existența prin simboză necesara unei rețele de filmanete miceliale în ruine la animații educative de pregătire în cazul unui război nuclear, de la colectivul de femei din spatele celei mai faimoase lucrări de artă monumentală românească la multiplele forme prin care o inimă frântă pune stăpânire pe corp și traseul vindecării unei aripi rănite...

În spațiul labirintic al Rezidenței 9, fiecare lucrare taie o felie din tortul timpului pentru a pune în balanță precaritatea imaginării unui mâine colectiv, în contextul supraproducției și maximizării unui azi profund individualist.

Vernisaj: 28 Martie, 19:00 - 22:00

Program vizitare:
29 Martie - 20 Aprilie 2023
Marți - Vineri: 16:00 - 20:00
Sâmbătă - Duminică: 13:00 - 20:00

Proiect derulat de White Wave SRL, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național*.

Proiect sprijinit de Institutul Cultural Român, cu suportul Goethe-Institut, Institutul Francez, Institutul Polonez, ARAC, Vag.on, VRStudio.ro, DiscoNotBisco.

*Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Început

Când suntem? Și când a început cu adevărat această expoziție? Când ai intrat pe ușă? Când ai citit cuvântul intrare? Când a fost asta?

Între Prezentism și Eternalism, Block Universe și trecutul, prezentul și viitorul său etern existent, Teoria A a timpului și Teoria B a timpului, se pare că filosofii au reflectat de nenumărate ori asupra conceptului de timp.

Pentru a nu ne pierde pe drum, vom apela la un punct de reper, o perspectivă împărtășită atât de Donna Harraway, cât și de Sylvain Lazarus. În opera lui Lazarus, „politica timpului” ocupă un loc important. Potrivit filosofului, schimbarea politică nu este doar o chestiune de alterare a condițiilor materiale, ci și o chestiune de schimbare a modului în care înțelegem și experimentăm timpul. El susține că ideologiile dominante și structurile de putere impun societății o anumită înțelegere a timpului, care este adesea menită să mențină status quo-ul. De exemplu, ideologia capitalistă subliniază importanța individualismului, a consumerismului și a gratificării imediate, ceea ce poate face dificilă pentru oameni imaginarea și munca pentru un alt tip de societate. În concepția sa, pentru a contesta structurile de putere dominante și pentru a produce o schimbare reală, este necesar să se dezvolte o înțelegere diferită a timpului și, astfel, să se creeze noi temporalități. Acest lucru necesită un fel de „invenție politică” care implică crearea de noi practici și instituții sociale care să creeze o nouă înțelegere a timpului și să creeze temporalități alternative. El argumentează mai departe că mișcări precum feminismul, atitudinile anti-rasiste și asigurarea de condiții de muncă umane sunt toate exemple de invenție politică, în măsura în care sfidează temporalitățile dominante și creează noi posibilități pentru viitor.

„Lupta pentru timp este o luptă pentru viitor. Este o luptă pentru a crea noi posibilități, pentru a deschide noi căi și pentru a rupe legăturile cu trecutul.” („Timp și politică”)

Donna Harraway adoptă o viziune similară asupra timpului, ca fiind imposibil de non-neutru, modelat de relații de putere și de prejudecăți culturale. Perspectiva sa critică modul în care timpul este înțeles ca fiind linear, cu un punct clar de început și de sfârșit, în care progresul este un rezultat inevitabil al acțiunii umane. Harraway argumentează cum această formă liniară a timpului justifică structuri politice opresive și care ignoră realitățile complexe și dezordonate ale relațiilor sociale și ecologice. 

Conceptul ei de „temporalități” consideră trecerea timpului ca fiind un instrument pentru puterea politică, ce are inerent o încărcătură politică, pentru diferite grupuri și indivizi. Ea susține că înțelegerea acestor temporalități este esențială pentru crearea unor societăți echitabile, deoarece ne permite să recunoaștem și să contestăm relațiile de putere care modelează experiențele noastre temporale. O extensie a temporalităților, cronopolitica este, pentru Harraway, egală cu politica timpului în termenii lui Lazarus: „Cronopolitica se referă la puterea de a controla fluxurile de timp și la distribuirea potențialităților sale de schimbare”. (din „Anthropocene, Capitalocene, Plantationocene, Chthulucene: Making Kin”)

Cu toate acestea, perspectiva lui Haraway asupra timpului, spre diferență de argumentele lui Lazarus, se concentrează înapoi asupra vieții concrete. Asemenea multor lucrări din expoziție, scrierile sale subliniază modul în care controlul timpului este strâns legat de controlul corpurilor, al tehnologiilor și al informațiilor, ceea ce conduce la o concluzie evidentă: crearea de temporalități alternative este o parte esențială a schimbării politice.

Lucrările prezentate în cadrul evenimentului Cercetare pentru mâine explorează temporalitățile complexe ale diferitelor contexte sociale și culturale, de la timpul lent și ciclic al peisajului natural până la ritmurile rapide și în continuă schimbare ale existenței urbane și ale consumului media. Prin intermediul instalațiilor de artă, sunet și video, artiștii prezintă o multitudine de perspective asupra timpului, investigând percepțiile dominante, liniare și teleologice ale istoriei. Cu toate acestea, după cum susțin atât Lazarus, cât și Harraway, imposibilitatea de a evada timpul este egalată de imposibilitatea de a fi un subiect apolitic. Timpul este întotdeauna deja politic, modelat de relațiile de putere și de ipotezele culturale care ne structurează experiențele și înțelegerile noastre asupra lumii. Lucrările din această expoziție demonstrează această realitate, în care timpul este un loc ce conține atât potențialul de constrângere și libertate politică, cât și spațiul necesar pentru performativitate, compasiune și colaborare.

Confruntând privitorul cu realitatea inevitabilă a timpului și cu legătura sa intimă cu viața politică a fiecărui individ, expoziția de față ne invită să reflectăm asupra propriilor noastre experiențe temporale și asupra modului în care acestea sunt modelate de mediul politic și cultural din jurul nostru. Ne putem imagina astfel temporalități alternative și să ne opunem structurilor dominante ale timpului, recunoscând imposibilitatea de a scăpa vreodată complet de sub controlul acestuia.

(Larisa Crunțeanu)