Într-o societate în care ritmul vieții și grijile personale riscă să ne copleșească, în care suntem asaltați de cantități uriașe de informații și imagini, devine uzual să ne simțim distanți de realitățile „Celorlalți”. Ca urmare, ajungem adesea să ne refugiem în indiferență sau în sentimente de neputință.

Ceea ce nu se vede, se uită.

Chiar și așa, nu trebuie să uităm că puterea schimbării vine și din unitate, solidaritate și mișcări colective. Uneori, cu gesturi mici, putem muta munții, apropiindu-ne și mai mult de cei aflați în proximitatea noastră sau recunoscându-le existența și înțelegându-i pe cei care se află în afara sferei noastre de contact.

LA LOC SIGUR se apleacă asupra acestor gesturi ale empatiei, mergând dincolo de titlurile de știri pentru a descoperi oamenii din spatele poveștilor, pentru a observa și înțelege modul în care lupta lor comună diferă ca circumstanțe, dar e mânată de același scop: nevoia de siguranță.

Zakaria Jaber face o amplă trecere în revistă a colapsului economic și politic din sferele publice și private ale Libanului, camera sa privind către speranțele și visele mai multor generații de prieteni și membrii ai familiei. În ciuda spiralei de incertitudine existențială în care opțiunile se reduc aparent la „un bilet de avion sau un sicriu”, generația de după războiul civil este hotărâtă să depășească adversitatea și să construiască un „acasă” stabil.

Drumul către un loc sigur devine o urgență imperativă în O SUTĂ PATRU, al lui Jonathan Schörnig, și PRIVIND ÎN RETROVIZOR, al lui Maciek Hamela. Fie că este vorba de activiști care sfidează cruzimea politicilor europene cu privire la imigrație, angajându-se în operațiuni de salvare extrem de periculoase a refugiaților africani din Marea Mediterană, sau de un șofer voluntar care însoțește persoane evacuate printr-o Ucraină devastată de război, sprijinul acordat celor care caută să se refugieze din calea unor situații extreme poate face diferența între viață și moarte.

Văzute prin ochii protagoniștilor lor adolescenți, capacitatea de adaptare și speranța pentru un loc sigur sau un viitor mai bun devin fire tematice care leagă AURUL VIEȚII și WHERE I AM NOW. În pofida muncii istovitoare pe care o execută în minele de aur, momentele de timp liber ale tânărului Rasmané radiază cu vise și aspirații – o voioșie oglindită și în F., o adolescentă dezrădăcinată din Afganistan, care se adaptează la o nouă societate și cultură.

Impactul destabilizator al strămutării forțate – pe criterii de gen sau de prejudecăți sociale – se poate vedea în MOARTEA LUI IOSIF ZAGOR și GRĂDINA LUI FANNI, două filme ale căror protagoniști au fost, în cel mai propriu sens, împinși la periferie și ignorați atât de societate, cât și de instituțiile statului. Oricât de gravă ar fi situația lor, plasa de siguranță este oferită de propria lor comunitate - gesturi cu atât mai admirabile cu cât ele vin de la oameni cu mijloace reduse.

(Anca Păunescu, Andrei Tănăsescu)