Filmul lui Yousef Srouji este scurt, personal și percutant, sondând parcă eternul conflict israelo-palestinian prin prisma unor materiale care alcătuiesc însăși țesătura copilăriei sale. În cursul celei de-a doua Intifade, la începutul anilor 2000, filmările în regim amator ale părinților lui Yousef devin brusc șarjate politic, documente tulburătoare ale eforturilor unei familii de a-și proteja cât mai bine universul casnic de pericolele din exterior, al căror laț se strânge din ce în ce mai tare. Mama lui Yousef devine simbolul individului sfâșiat între obligațiile sale familiale și propria-și integritate fizică pe de-o parte, și dorința de a documenta, eventual de a participa, la răscoala poporului său pe de altă parte. Tânăra femeie pare incapabilă să lase din mână camera de filmat și este atrasă iremediabil de geamurile casei pe care se zăresc bombardamentele, în ciuda rugăminților întregii familii să rămână la adapost. Relația cu copiii ei, în cadrul căreia figura ei de mamă se retrage uneori în spatele rolului de documentarist, este unul dintre aspectele cele mai provocatoare ale unui film din păcate mai actual ca niciodată. (Liri Alienor Chapelan)
