„Fabuloasele” adoptă denumirea unui grup de prietene trans care, ajunse la vârsta de mijloc, se reîntâlnesc în vila care a fost martora căutărilor lor identitare. Reuniunea este ocazionată de deschiderea unei scrisori pe care una dintre ele, Antonia, acum decedată, le-a scris-o celorlalte, lăsându-le moștenire bunurile sale (cel mai de preț fiind însăși povestea lor) și adresându-le o ultimă rugăminte. Roberta Torre, cineastă de ficțiuni, cu o fascinație pentru dinamicile din comunitățile defavorizate sau chiar marginale, se dedează aici unui joc fără reguli, în care contopește ludic documentarul cu ficțiunea, realitatea cu mizanscenarea ei și figura cu masca pe care o poartă: grupul de prietene își joacă propriile roluri, oferind astfel o perspectivă profund subiectivă, dar cu atât mai revelatorie asupra trecutului - și implicit, asupra prezentului - comunității trans.(Liri Chapelan)