Pe 15 septembrie 2022, directorul CNC, doamna Anca Mitran, a dat un interviu care a stârnit indignarea comunității cinematografice. Din 20 septembrie, cineaștii au început să protesteze zilnic în fața Centrului Național al Cinematografiei și peste 80 de oameni au semnat o scrisoare deschisă, prin care cer schimbări majore în conducerea CNC și a felului în care instituția se raportează la activitatea sa.
„Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf” – a declarat directorul CNC. Pentru noi - la One World Romania -, după 15 ani în care am promovat documentarul în cinematografe, într-o capitală europeană unde mai există doar 3 săli pentru film în afara circuitului comercial, propoziția este, evident, demoralizantă.
Directorul CNC deplânge apoi lipsa unui public de film în România, dar plasează răspunderea pe umerii cineaștilor, pe care îi acuză de dorința de a face numai „filme pentru festivaluri”. Prima parte a declarației depistează o problemă reală, dar nu este cumva parte din misiunea CNC să sprijine formarea unui public și a unui sistem de distribuție pentru filme? „Problema nu sunt filmele” – scrie, pe bună dreptate, pe una din pancartele apărute la proteste. Întregul interviu nu numai că demonstrează o completă lipsă de înțelegere a statutului filmului documentar astăzi, dar trădează și o concepție disprețuitoare despre rolul festivalurilor de film. În plină criză mondială a cinematografiei – înrăutățită de efectele pandemiei -, festivalurile sunt una dintre ultimele platforme care pot coagula un public, care promovează filmul ca formă de cultură și care pot susține producția națională și cooperarea internațională.
De-a lungul anilor, OWR (ca și alți colegi dedicați) a făcut eforturi uriașe pentru a atrage publicul către film, nu numai prin festivalul pe care-l organizează, ci și prin programe educaționale pentru tineri, prin canale de distribuție alternativă, prin ateliere de formare pentru industrie sau prin proiecte de revalorizare a patrimoniului cinematografic. Am reușit asta cu sprijin mereu insuficient din partea CNC, un organism guvernamental care nu demonstrează că are vreo strategie pentru revitalizarea rețelei de cinematografe, nici n-a făcut vreodată o analiză serioasă a situației din piață. CNC nu a susținut sau inițiat vreo campanie coordonată pentru filmul românesc și nici nu a dovedit că sprijină cumva un sistem de distribuție care s-a prăbușit în ultimii ani.
Nicio strategie, în afară de a împărți sporadic o finanțare pentru producție.
În martie 2013, echipa și invitații Festivalului One World Romania au organizat un protest la CNC, cerând mai mult sprijin pentru documentar și recunoașterea importanței genului ca fiind una dintre cele mai inovatoare, creative și mai semnificative-din-punct-de-vedere-social ramuri ale cinematografiei. Aproape 10 ani mai târziu, și după multe alte initiative din partea comunității de cineaști, CNC investește în continuare numai 10% din fondul său în filmul documentar. Acesta ar putea fi un motiv de depresie și disperare. Sau ar putea să ne motiveze să continuăm. E timpul să se schimbe ceva.
Alexandru Solomon
Asociația One World Romania
