Pentru o karma mai buna!

„Urăsc România: aici se întâmplă toate lucrurile rele”, aşa mi-a spus un copil. Şi a adăugat: „Am văzut asta la televizor”. De la ultima ediţie One World România, cantitatea de ură şi intoleranţă pe cap de locuitor şi centimetru de ecran a crescut exponenţial. Ni s-a stricat, pardon, karma… Agresaţi şi noi – precum puştiul respectiv – de această stare de spirit, am decis ca ediţia a 6-a a festivalului nostru să meargă contra curentului (a câta oară?!). Programul, alcătuit împreună cu Adina Brădeanu, se vrea un antidot contra urii şi mâniei.
De aceea anticipăm festivalul cu un eveniment special dedicat memoriei Holocaustului, cea mai veninoasă manifestare a urii din istoria recentă. [Şi pentru că, la noi, memoria este scurtă şi parţială, ducem filme despre Holocaust către profesori şi elevi: numai ei pot începe să-şi amintească ceea ce părinţii şi bunicii lor au vrut să uite.] De aceea, am ales cu grijă câteva filme puternice despre oamenii
cu aşa-zise dizabilităţi; în loc să-i respingă, pentru că sunt diferiţi, poate că societatea va învăţa să-i accepte. De aceea, vom proiecta un program consistent despre manipulare şi mass-media, pentru că – deseori – toxinele se împrăştie pe această cale. Vorbim despre legi strâmbe şi cum să ne ridicăm zilnic împotriva lor, despre un sistem de sănătate bolnav, despre cum să ne vindecăm oraşul şi despre
necazurile adolescenţei… Şi fiindcă adolescenţii par mai puţin contaminaţi de rele, ne-am hotărât să le dăm volanul: un juriu de liceeni va acorda, pentru prima dată, un Premiu la One World Romania.
Despre toate acestea vorbim prin cinema, aşa cum numai cinemaul e în stare să vorbească. Prin multe dintre filmele ediţiei a 6-a trece o undă subterană, un oarece numitor comun: unde să se aşeze documentaristul în faţa lumii şi cum trebuie să se poarte el ca să nu-şi strice – şi mai mult – karma? Jon Bang Carlsen, eroul secţiunii noastre retrospective, lucrează la asta de-o viaţă.
Şi nu, n-am devenit budişti, dar credem că – privind împreună, în întunericul sălii, aceste documentare ce vin de departe – va fi mai uşor de trecut peste necazurile noastre de aici. Haideţi la film şi zâmbiţi, vă rog, chiar dacă aveţi lacrimi în ochi. Când veţi ieşi la lumină, pe stradă, totul o să vi se pară mai frumos.

Alexandru Solomon