Fuga de acasă nu e întotdeauna o joacă puerilă de adolescenți: Khavaj o știe prea bine. Tânărul din Cecenia se avântă în necunoscut din teama aproape paralizantă pentru propria viață, amenințată în țara de origine de homosexualitatea sa asumată, renunță la căminul din sânul familiei pentru că intoleranța i-a transformat chiar și pe cei dragi în judecători și călăi. Aici, în Belgia, țara unde evadează, zilele se scurg domol, scăldate în tensiunea mereu prezentă a pericolului nevăzut, iar neputința de a articula durerea prin cuvinte e mai chinuitoare chiar decât ruptura de locul de baștină. Vocea mamei apare ca un mesaj dintr-un alt timp, ireală și magică, o incantație înăuntrul căreia se deslușesc simultan blestemul și binecuvântarea. Între încercarea de a face față unui trecut amenințător și identitatea nouă ivită din cea mai urgentă necesitate se dă o luptă silențioasă pentru supraviețuire. Khavaj e un personaj ca un puzzle de tăceri chinuite, un corp ascuns în penumbră, oblojindu-și rănile departe de privirile flămânde ale celor din afară. (de Andreea Chiper)