Odată cu alegerea lui Trump la președinția Statelor Unite, termenul de hillbilly a căpătat o vizibilitate deosebită: utilizată pentru a descrie o categorie de populație rurală, precară economic, needucată, conservatoare și intolerantă, care ar fi alcătuit baza electoratului acestuia, noțiunea a funcționat, de fapt, ca un paravan pentru o realitate mult mai complexă și mai inconfortabilă. În această realitate ne scufundă documentarul lui Diane Sara Bouzgarrou și Thomas Jenkoe, mulându-se cu o iscusință remarcabilă după mentalitatea și sensibilitatea acestor năpăstuiți ai visului american - strategie care preîntâmpină privirea condescendentă sau ironică. Vocea călăuzitoare a filmului îi aparține lui Brian Ritchie, un bărbat de vârstă mijlocie din Kentucky care privește cu luciditate și cu un lirism aspru atât înapoi, la generația părinților lui - pionierii extragerii de cărbune la scară industrială, ce au lăsat peisajul desfigurat și solul steril - cât și înainte, la copiii lui, ce se sufocă în ciuda imensității spațiilor unde trăiesc și visează la un alt mod de viață. Scindat între emoție și autocritică, Ritchie se revendică drept ultimul hillbilly, dar țesutul sensibil al filmului îl contrazice: cât timp vor exista aceste întinderi, aceste stânci, aceste păduri, vor exista oameni a căror demnitate va sălășlui în ele. (Liri Alienor Chapelan)