Mass-media lumii contemporane pare că și-a făcut o adevărată profesiune de credință din bombardarea publicului cu valuri întregi de informație. De la imagini de amator și până la reportaje solide comandate de televiziuni, universul audiovizualului mustește de mărturii sfâșietoare, scene de cotidian mizer, dovezi înfiorătoare ale terorii și ale haosului care domnesc în unele părți ale lumii. E nevoie totuși să-ți iei măsuri de precauție atunci când te avânți în noianul de imagini și să le chestionezi în permanență justețea, iar asta e chiar miza cineastului Ra’anan Alexandrowicz. Filmul lui pornește dintr-un gest de curiozitate și ajunge să sondeze în însuși principiul aflat la baza cinemaului: la ce anume ne uităm atunci când vedem un film sau o filmare? Maia Levy, o tânără americancă de origine iudeică, devine complicea regizorului și acceptă provocarea acestuia de a comenta clipuri YouTube din viața palestinienilor aflați sub ocupația militară a Israelului, în timp ce reacțiile ei sunt surprinse de o cameră video. Pusă față-n față cu secvențele filmate și cu înregistrarea răspunsurilor sale, fata experimentează atât îndoiala și empatia, cât și tentația partizanatului. Interpretarea imaginilor se transformă într-un proces alunecos și în bună măsură pervers, dependent de prejudecățile și de starea emoțională a privitoarei și imposibil de redus la obiectivitatea absolută. Pentru că, în esență, fiecare film e atâtea filme câți spectatori trec pragul cinematografului. (de Andreea Chiper)