"Un sac de purici", unul dintre primele scurtmetraje ale Věrei Chytilová, se joacă cu convențiile narative și descrie, în stilul cinéma vérité la modă în acel moment, viața de zi cu zi a unui internat de tinere muncitoare textiliste din Cehoslovacia comunistă de la începutul anilor ’60. Acest univers proaspăt și tonic e surprins de tânăra Eva, de curând ajunsă în colectivul de fete și atașată de camera ei de filmat, de care nu se desparte niciodată. Pe Eva nu o vedem, dar o auzim, prin comentarii nonșalante sau prin scurte discuții purtate cu colegele ei. Astfel, o dată cu ea, suntem introduși într-o lume debordând de energie semi-anarhică, în care tinerele muncitoare visează la prinți frumoși, în timp ce sunt inițiate de femeile mai experimentate din fabrică în tainele meseriei. Și asistăm, cu surprindere, la rebeliunile lor constante față de numeroasele sarcini suplimentare trasate de Partidul Comunist tinerilor cehoslovaci și la dezinvoltura autoironică cu care se raportează la propria lor feminitate, mai degrabă instinctiv, decât în virtutea unor idei de emancipare. Sunt atât de atașante protagonistele Věrei Chytilová în lipsa lor de prejudecăți și în dorința de a-și etala personalitatea distinctă încât, până spre final, aproape că uităm că trăiesc într-o societate care le-ar vrea nivelate pentru un bine colectiv generic. "Tavanul", ce completează programul dedicat cineastei în cadrul festivalului, e filmul de absolvire al acesteia și, totodată, o pregătire - tematică și stilistică - pentru "Un sac de purici", prezentând, într-un stil documentarist similar, povestea unei tinere fotomodel pe care bărbații - și nu doar ei - ar dori-o redusă la statutul de păpușă frumoasă, dar lipsită de opinii și de emoții personale. (de Andrei Rus)