Acest scurt documentar lipsit de cuvinte, dar nu și de sunete ale vieții exterioare, surprinde viața de zi cu zi a unei comunități formate, în mare parte, din femei și din bărbați suferind de autism. Încă din 1967 realizatorul Jacques Lin a trăit alături de ei, în cadrul unui experiment medical inițiat de legendarul Fernand Deligny și i-a filmat în timpul activităților cotidiene - când luau masa și când o pregăteau; când pictau, sau când grădinăreau; când se bucurau în același spațiu, dar fiecare pe cont propriu, de muzica interpretată de formații aduse special pentru a le cultiva astfel de plăceri. Neavând comentarii și alte informații care să explice în ce consta experimentul - după toate aparențele, reușit - al lui Deligny și neprezentându-i individual pe protagoniști, „Niciunul din ei nu zice un cuvânt” mai degrabă funcționează precum un home movie adresat în primul rând celor din imagini și apropiaților lor. Doar că, documentând un proces terapeutic ce a stat la baza unor tehnici inovatoare de tratare a autismului, devine automat relevant pentru un număr mult mai mare de privitori. Iar abordarea tandră, caldă, din interior, a lui Lin, pe care toți cei din fața camerei par să o accepte fără niciun fel de inhibiții, creează un portret colectiv al unor oameni trăind în armonie și, dincolo de dizabilitățile care i-au marcat pe nedrept, bucurându-se de fiecare clipă petrecută în acest mediu. (de Andrei Rus)