Caravanseraiul din „1001 de nopți” nu mai e locul de odihnă pentru călătorii obosiți de drum, ci, în filmul lui Hamed Zolfaghari, se transformă într-o oază a eliberării de prejudecățile toxice în legătură cu menirea femeilor în lume. "Femeile soarelui" sunt într-adevăr niște prezențe solare: luându-și soarta (literalmente!) în propriile mâini, ele pornesc o revoluție pașnică, dar nu mai puțin îndârjită, creând o cooperativă de lucru manual și câștigându-și venitul fără ajutorul nimănui. Ba mai mult, încep să-și documenteze parcursul prin film și, cu ajutorul regizorului, pun bazele unei mișcări locale care zdruncină, cu pași înceți, dar siguri, mitul feminității dependente de normele instaurate de o lume a bărbaților. Camera de filmat devine instrument de emancipare și unealtă de exprimare a propriei identități, un mediator între interdicțiile orchestrate de o societate patriarhală și căutarea libertății personale. Înotând împotriva curentului și a consătenilor sceptici, femeile nu reușesc să mute munții din loc, dar truda lor izbutește să zgâlțâie confortul în care s-au cuibărit, de secole, subestimarea și lipsa echității de gen. (de Andreea Chiper)