În ceva mai mult de o oră, cineasta Mirjam Landolt zugrăvește cotidianul a cinci adolescenți în reinserție, după o trecere prin centre carcerale pentru minori. La momentul filmării, ei sunt integrați unui program socio-educativ ce presupune călătoria cu un vapor cu vele pe Oceanul Pacific, împrejurare excepțională care îi confruntă cu situații cu totul străine de mediul lor obișnuit, dar îi reînvață în același timp niște comportamente general valabile, precum trăitul în colectivitate. Inteligența filmului constă în construcția extrem de tacticoasă, nespectaculoasă, a unui subiect a cărui dimensiune didactică este altfel ușor de supralicitat. Parcursul protagoniștilor este relevat spectatorului prin frânturi, prin intermediul cuvintelor adolescenților înșiși, care păstrează astfel controlul reprezentării lor. Libertatea de care beneficiază aceștia pe vapor, cu toate că este încadrată de către o echipă de adulți, nu este niciodată comentată direct, dar camera lui Landolt ne amintește subtil condiția de prizonieri lăsată în urmă de aceștia, filmând îndeaproape corpurile lor puțin stângace și fețele lor de multe ori opace. Dacă intenția programului educativ este limpede, punctul de vedere al filmului este mai nuanțat: vădește afecțiune pentru tineri, dar ne lasă perplecși în legătură cu ceea ce-i așteaptă odată întorși la "civilizație". (Liri Alienor Chapelan)