Unul dintre primele documentare dedicate unui muzician jazz, scurtmetrajul regizat în anul 1957 de Paul Paviot e bazat pe un text scris de Chris Marker, e narat de Yves Montand și debutează cu un motto al lui Jean Cocteau. Dar, mai presus decât orice, este despre legendarul Django Reinhardt, decedat de patru ani la momentul apariției filmului. Prezentând detaliile biografice cele mai importante ale vieții acestuia, filmul e, desigur, marcat de sonoritatea muzicii interpretate de celebrul chitarist de etnie romă, creând o atmosferă delicată, ușor melancolică, la care contribuie întreaga construcție vizuală și narativă realizată de echipa de vis amintită anterior. Precum muzica protagonistului, „Django Reinhardt” e ca o boare de primăvară, aducând un tribut elegant, pe un ton elegiac deloc patetic, personalității celui mai celebru chitarist al epocii și mediului nomad în care a crescut și care a marcat modul de exprimare a talentului său. (de Andrei Rus)