Ultimul film realizat de Chantal Akerman înaintea dispariției sale, „No Home Movie” revine la o serie de teme și de motive importante pentru întreaga operă a cineastei. Caracterul autobiografic al documentarului e cel mai vizibil aici, în centrul narațiunii aflându-se relația ei cu mama, Natalia, prezentă indirect în multe alte filme de-ale fiicei - cel mai memorabil, ca prototip al protagonistei din „Jeanne Dielman, 23, quai du commerce, 1080 Bruxelles” sau, prin scrisorile citite de Chantal, în „Știri de acasă”. La o primă vedere, am fi tentați să înțelegem filmul drept un tribut adus mamei, a cărei sănătate se deteriorează pe măsură ce narațiunea avansează. Și, cu siguranță, că insistența și curiozitatea cu care Akerman o filmează - fie pe ascuns, în timpul rutinei ei zilnice, fie la vedere, în timpul dialogurilor la distanță, purtate pe Skype - stau mărturie pentru aspirația acesteia de a conserva cât mai mult din persoana cuiva care se apropie vizibil de momentul extincției. Însă, dincolo de fascinația cu care privim interacțiunile candide, pline de sincope cotidiene, ale celor două, devenim conștienți, treptat, de o a doua prezență, a absenței, tot mai accentuată pe măsură ce vitalitatea protagonistei se estompează. (de Andrei Rus)