Secvența centrală a filmului lui Affonso Uchôa se derulează în lumina caldă a unui foc de tabără aprins pe un teren viran, în apropierea unui drum pe care trec din când în când mașini și cu silueta unei uzine conturându-se pe fundal. În jurul focului stau doi tineri de vârste apropiate. Între ei se creează o conexiune previzibilă, dar cu adevărat neașteptată este natura experienței pe care o împart: brutalitatea poliției braziliene și viața precară pe care sunt forțați să o ducă de frica represaliilor acesteia. „Șapte ani în mai” este centrat asupra lui Rafaele. Protagonistul descrie pe un ton care se chinuie să pară detașat calvarul trăit de când polițiștii au hotărât să-i extorce bani pe baza unor zvonuri conform cărora ar deține droguri. Documentarul alătură această mărturie brută cu secvențe stilizate, în care confruntarea tinerilor cu poliția ia forma unui joc absurd căruia i s-ar putea pune, totuși, capăt. (de Liri Alienor Chapelan)