În 1928, Henry Ford și-a propus să destabilizeze supremația britanică asupra exploatării de cauciuc construind un oraș în inima junglei amazoniene care era menit să devină principalul centru de producție al regiunii. Nu numai numele acestei așezări, Fordlandia, ci și simpla lui existență sunt manifestările unui acces de megalomanie pe care regizoarea filmului, Susana de Sousa Dias, îl ridică la rangul de simbol al neocolonialismului și al servitudinii economice în care au fost și sunt încă ținute statele din America de Sud. Printr-o suită de imagini hipnotice, unde se îmbină în proporții ideale simțul plastic și cel de observație, filmul formulează o critică acerbă la adresa aroganței omului alb de a fi crezut că alteritatea nu este nimic mai mult decât o rezervă din care să-și preleveze sclavi. Dar construcțiile părăginite, străzile goale, modul în care natura, îmblânzită pentru scurt timp, își recapătă drepturile demonstrează invaliditatea acestei concepții, într-un spectacol deopotrivă amenințător și exaltant. (de Liri Alienor Chapelan)