Cu „Suflete moarte", Wang Bing realizează din nou un film despre rănile dureroase provocate de dictatura din China și despre crimele contra umanității pe care le-a generat. De data aceasta, este vorba despre paranoia care l-a cuprins pe Mao Zedong în anii '50, în plin mccarthism, și despre cum a acuzat niște persoane (mai ales tineri și profesori - numiți „intelectuali") că ar fi „de dreapta". Precum în România, unde din același motiv Gheorghe Gheorghiu-Dej trimitea nenumărate persoane la „Canal", acestea au fost închise în centre de reeducare care s-au dovedit veritabile centre ale morții. 

Dincolo de mărturiile de neprețuit ale supraviețuitorilor, trebuie subliniată maniera de a realiza și de a monta filmul: ne menține activi. Această construcție, de la primul la ultimul cadru al celor 8 ore și jumătate, ne face să urmăm un traseu sensibil care ne va permite să trăim ceea ce ne povestesc, o dată cu ei. Nu mai suntem simpli spectatori. Montajul ne face să devenim capabili de a vedea invizibilul, de a realiza o comuniune cu aceste suflete, de a resimți în noi înșine toate dimensiunile și toate straturile acestei tragedii. 

Și, de-a lungul acestei călătorii, ne gândim la alte filme - „Shoah”, de Claude Lanzmann, „S21”, de Rithy Panh, „Sud”, de Chantal Akerman -, ne gândim la alte tragedii și la alte dictaturi, căci Wang Bing ne vorbește despre China într-o manieră universală. (Vanina Vignal)