Un fost soldat în armata israeliană e urmărit de amintirea unei crime colective la care a participat, cu ani în urmă, împotriva unor civili palestinieni. Nu reușește azi să mai conceapă actul drept un răspuns corect la atacul părții adverse, în urma căruia șase colegi își pierduseră viața. Reține doar voluptatea crimei și satisfacția, după lunile de plictiseală ale unei vieți anodine de cantonament, de a se simți, în momentele descărcării armelor, precum eroii din filmele de război americane. Îndemnat de cineastul Avi Mograbi, ține un jurnal video căruia i se confesează, rareori direct și cel mai adesea sub formă de dialoguri cu iubita sa, critică la adresa comportamentului lui iresponsabil din trecut. Fiindu-i teamă de răzbunarea rudelor celor pe care îi ucisese cu ani în urmă, identitatea reală îi este protejată și apare în permanență cu fața recompusă digital, în zeci de feluri diferite. Nu este singurul mod în care „Z32” îl transformă pe acest băiat destul de banal în reprezentantul unei întregi generații de Chucki Norriși și Arnolzi Schwarzeneggeri atrași în armată de promisiunea unor vieți spectaculoase. Comentarii inteligente, ludice și muzicale ale lui Mograbi - acompaniat de fiul lui sau de o orchestră - întrerup constant povestirile protagonistului și demască responsabilitatea și ipocrizia unei societăți care își trimite nonșalant tinerii în misiuni nedrepte, răzbunătoare, doar pentru a-i ostraciza apoi și a-i blama pentru acțiunile lor. „Z32” e unul dintre cele mai incitante filme ale ultimului deceniu. (Andrei Rus)