Marc-Aurel e strada din Viena unde locuia Ruth Beckermann la momentul realizării filmului, dar și o zonă celebră, înaintea Războiului, pentru negustorii textili evrei care o populau. În încercarea de a surprinde spiritul și diversitatea cartierului, realizatoarea vizitează cele cinci sau șase cafenele ale acestuia, realizând portrete vii și complexe ale oamenilor care le însuflețesc zilnic, prin prezența lor. Fiecare are propria poveste, care mai de care mai pasionantă - de la patronul iranian al cafenelei Salzgries, cu teoria lui aparte despre raportarea la străini a vienezilor intelectuali, la șarmantul negustor de textile ai cărui părinți fuseseră uciși în timpul Holocaustului. Zona pare ideală pentru traiul unui mix de oameni, aparținând unor generații, culturi și având preocupări și tabieturi diferite. Singura umbră ce planează asupra armoniei locului este rezultatul alegerilor din 2000, care a adus în coaliția de guvernare un partid de extrema dreaptă. (Andrei Rus)