Timp de 5 ani, Denis Gheerbrant l-a filmat, in viața lui de zi cu zi, pe Mallé Doucara - pe treptele sau în birourile pustii ale clădirilor pariziene unde acesta face curățenie, ori în mica lui odaie din pensiunea unde locuiesc muncitorii, în mijlocul comunității sale. Însă, în primul rând, filmul ne face părtași la relația intimă stabilită între doi bărbați care-și vorbesc din perspective total diferite, dispuși, în același timp, să exploreze aceste diferențe dintre ei. Mallé nu se încadrează în stereotipul „bunului imigrant” pe care ne-am putea aștepta ca un cineast să și-l aleagă. Nu e vorba, aici, de vreo capcană a „bunelor intenții”, fiind, în schimb, provocați să sondăm cele mai complexe aspecte ale societăților în care trăim. Mallé provine dintr-o familie nobilă aparținând grupului etnic Soninke, dintr-un mic sat malian, unde populația este puternic ierarhizată și împărțită în „oameni liberi” și „oameni captivi”- așa numiții sclavi. În Mali, el aparține înaltei societăți, e proprietar de un sclav, în timp ce în Franța e un sclav. În Mali, are o soție care nu îi iese din cuvânt, iar toate femeile din familia sa sunt circumcise. Între cele două lumi ale lui Mallé, cuvintele dintre aceşti doi bărbaţi capătă această valență schizofrenică. Fiecare conversație se sprijină pe realitatea imediată ce le devine comună cu fiecare întâlnire în parte: împreună creează acest documentar, ascultându-se reciproc - în timp ce noi ascultăm, odată cu ei.  (Vanina Vignal)