Pornind de la o investigație a relației sale personale cu trecutul Iugoslaviei și cu evenimentele care i-au forțat familia să plece în exil, regizorul Nicolas Wagnières alege să analizeze istoria particulară a Hotelului Jugoslavija din Belgrad și modalitatea în care schimbările suferite de clădire reflectă schimbările prin care Iugoslavia însăși a trecut după cel de-al Doilea Război Mondial și până astăzi. Construit în 1969 de către Tito și menit să funcționeze ca simbol al unității și fraternității de nezdruncinat a tuturor popoarelor care formau Iugoslavia la momentul respectiv, valențele mitice ale hotelului se risipesc odată cu destrămarea utopiei visului socialist bazat pe presupunerea că cetățenii Iugoslaviei vor reuși să lase în spate diferențele etnice și naționale care îi despărțeau și vor alege să rămână voluntar într-o nouă societate, construită împreună. (Raluca Durbacă)