Pornind de la o fotografie realizată în 1982 la lagărele de refugiati Sabra și Shatila, după masacrele care au avut loc acolo în timpul Războiului Civil Libanez, filmul vorbeşte despre toate „Persoanele Dispărute" și familiile lor, dar nu într-un mod intimist. Este vorba despre ce s-a întâmplat acolo, atunci, dar şi despre ce se întâmplă peste tot în lume în situaţii similare. Înțelegem pe deplin complexitatea războaielor. 

În Liban, anumite „Persoane Dispărute” sunt recunoscute ca atare pentru că au fost omorâte de către „cine trebuia" (israelieni), dar cele care au fost omorâte de libanezi nu au fost luate în considerare niciodată, nici contabilizate. Oficial, acestea sunt încă în viaţă chiar dacă se știe că nu mai trăiesc. Negarea acoperă o mare parte din istoria Libanului care devine astfel nescrisă, nespusă, dar foarte prezentă. 

Filmul chestionează implicit modul în care funcţionează societățile noastre, nu doar dictaturile sau țările aflate în război. Prin montajul său, regizorul Ghassan Halwani ne aşează într-un loc în care putem gândi împreună cu el. Căutarea lui filozofică, foarte subtilă, ne pune în mișcare. (Vanina Vignal)