Centrul pentru imigranți și refugiați „CittaGiardino” e pe cale să se închidă. Doar câțiva adolescenți mai locuiesc aici, în așteptarea unui răspuns legat de vizele care le-ar permite să stea o perioadă în Italia sau măcar să fie transferați într-o altă țară europeană. Sunt tineri care au străbătut multe mii de kilometri pe apă pentru a ajunge în Europa, în căutarea unui loc unde viața să nu le fie pusă în pericol. Documentarul captează în primul rând această așteptare a lor, într-un spațiu aparent idilic, scăldat de soare și plin de verdeață. Protagoniștii, la rândul lor, se integrează pașnic în peisaj, de parcă i-ar fi aparținut dintotdeauna: ascultă muzică occidentală, agață fete pe internet, se tăvălesc în joacă prin grădină, râd, privesc sau uneori discută. Dacă nu am ști că asupra acestei stări de grație planează amenințarea întoarcerii în iaduri diverse am putea asista împăcați la această reprezentare a unui Rai terestru. (Andrei Rus)