O tânără realizatoare filmează. Cel din fața camerei are aproape 70 de ani. Suntem, probabil, la Lisabona, dar filmul nu părăsește niciodată micul apartament al lui Antonio. Regizoarea vine și pleacă din viața lui Antonio, în decurs de 3 ani. Relația lor pare mereu intermediată de aparatul de filmat: obstacol, dar și monedă de schimb, paravan în calea avansurilor prea intime și declanșator de confesiuni. Mai tot timpul e noapte. Prin fereastră se vede viața. Antonio e sumbru, închis între pereții gândurilor lui, între amintiri și nevoia de a comunica. Cea căreia îi spune Catarina, cea care vine și pleacă, îi va supraviețui. Rămâne o piesă de cameră, o nocturnă erotică și morbidă, filmată superb.