„Frontiera sălbatică”  reprezintă o impresionantă incursiune în „jungla din Calais”, așa cum a fost denumită popular tabăra de migranți instalată în apropiere de Canalul Mânecii. Nicolas Klotz și Elisabeth Perceval, cineaști militanți, se integrează printre locuitorii barăcilor din „junglă” cu ajutorul unei camere de filmat portabile, construind, cadru după cadru, un raport de camaraderie cu câțiva dintre aceia care îndură privațiuni de tot felul în speranța unui trai mai bun în Occident. Filmul își demonstrează acuitatea politică nu doar grație acestei priviri solidare pe care o instaurează la tot pasul – un fel de a vorbi dinspre, și nu despre, migranți, adică întotdeauna împreună cu ei –, ci și formei în care ea vine ambalată. Căci dacă există o lecție „practică” a acestui dispozitiv precar al filmului, atunci ea se se construiește în numele unei urgențe de a filma, a unei dorințe de a acompania prin gestul înregistrării, indiferent la limitările tehnologice sau chiar – ca în aceste splendide cadre cu plaja arsă – folosindu-te de ele pentru a inventa noi praguri sensibile. Un film arzător, care îndrăznește să creadă din nou, cu fervoare, în adevărata forță politică a prieteniei. (Victor Morozov)