Criza Greciei nu s-a încheiat, deși atenția presei s-a mutat de mult în alte părți, așa cum îi este obiceiul. O țară europeană paralizată de invizibile orori financiare și politice care au șters practic stabilitatea și prosperitatea ultimelor decenii, Grecia este adesea primul loc în care ajung mare parte din refugiații care încearcă să scape de ororile mult prea vizibile ale războiului și ultimul loc în care grecii înșiși ar vrea să se treazeasă dimineața. Cu empatie și atenție chirugicală la detalii grăitoare, Sylvain L’Espérance lasă vocile Greciei de acum să vorbească în nume propriu într-un cinéma vérité care nu își cruță publicul. Rezultatul este suprinzător de poetic: o epopee pasională și ritmată de proporții rar întâlnite în cinematografia contemporană.