Acest film excepțional despre trecerea timpului, vremelnicia perfecțiunii și intensitatea tinereții a pornit de la filmările de amator făcute de mama regizorului João Moreira Salles în timpul unei vizite în China în 1968 — același an în care în Franța mișcările studențești reclamă maoismul ca religie a egalității, în Cehoslovacia primăvara dezgheață puțin monolitul stalinist, iar Brazilia este în plină solidificare a dictaturii militare. Ecouri din Chris Marker, al cărui iconic Joli Mai apare citat în film, sugerează și o meditație asupra puterii cinemaului de a surprinde evanescența existenței, de a arăta adevăruri emoționale revelate în timp și de a opri, măcar pentru un cadru, inevitabila decădere din grație a fiecăruia dintre noi.