Nu există adevăruri absolute, ne spune Jessica Gorter combinând interviul, observația și imaginea de arhivă în acest film ce forează în adâncurile unei Rusii contemporane sfâșiate de contradicții și bolnave de uitare. În vreme ce o parte dintre fiii acestei Rusii încă mai sapă prin păduri după oasele rudelor ucise în lagărele sovietice, cealaltă parte neagă existența lagărelor și organizează marșuri pentru comemorarea unui Stalin reprezentat în icoane ca un mântuitor al poporului rus. Un puzzle de personaje așezate diferit în raport cu trecutul colectiv al țării, descoperite de regizoare în peregrinările ei între Rusia rurală și cea metropolitană, vine să sprijine ambiguitatea funciară a acestei lumi mustind de memorie. Meritul lui Gorter stă în faptul că știe să asculte vocile disonante ale unui prezent căruia nu încearcă să-i niveleze asperitățile pentru a-l face mai ușor digerabil privirii din exterior.