Filmul argentinianului Martín Solá nu este despre ce se întâmplă în Cecenia, ci despre ce înseamnă să fii cecen. Încăpățânarea formală îl împinge pe privitor să adopte o poziție de participant și s-o abandoneze pe aceea de simplu martor. În acest documentar poetic, Abubakar, un bărbat de 46 de ani, practică dansuri rituale Sufi până ajunge la extaz. Fără ca tranzițiile să fie explicite, privitorul înțelege din alăturarea acestor momente mistice cu povești din familia lui Abubakar că această formă de hipnoză este necesară, poate chiar inevitabilă, pentru a procesa și, de fapt, a supraviețui unui trecut zbuciumat și unui prezent nu mult mai liniștitor. Filmul face parte dintr-o trilogie de portrete de țări cărora nu le este recunoscută suveranitatea.