Regizorul Rob Key incearca sa filmeze ambasadele in Lisabona ca parte a unui exercitiu filmat de testare a limitelor. Cu aceasta ocazie afla ca prezenta sa constituie o amenintare reala, ca o camera de filmat este o arma periculoasa si ca, in general, e inutil sa incerci sa argumentezi ceva logic in fata celor ce stau de paza in fata ambasadelor. In fata amenintarilor teroriste de astazi, sunt aceste raspunsuri standard ghidate pur si simplu de un pragmatism rational? Sau, mai degraba, Key e prins intr-o paranoia generalizata astazi, conform careia absenta dovezilor cu privire la existenta reala a unei amenintari nu inseamna – asa cum am fi tentati sa credem - ca amenintarea nu exista, ci doar ca e ascunsa mai adanc?