Mizanscenat ca o scrisoare de dragoste a unei tinere studente, filmul de debut semnat de Payal Kapadia este o subtilă critică la adresa societății indiene marcate de inegalitatea sistemului castelor, de prejudecăți rasiale și de agenda naționalistă a celor aflați la putere. Atent compus din imagini de arhivă de o candoare aparte, folosite la limita dintre document și ficțiune, filmul urmărește printre altele protestele și greva foamei inițiate în 2015 de către un grup de studenți drept răspuns la numirea unui hindus naționalist la conducerea universității lor. Studenții protestează împotriva atacului guvernului la adresa educației publice și împotriva discriminării și a persecuției minorității musulmane și a castei așa-zis inferioare a daliților. În timp ce vocea suavă a îndrăgostitei se adresează din off iubitului său dispărut, noi asistăm la ciocniri violente între polițiști și protestatari care sunt denunțate de imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Protestele au o asemănare izbitoare cu cele din mai 1968, când mai multe universități din Europa au protestat împotriva guvernelor și a războiului din Vietnam. Jonglând mereu la limita dintre spațiul personal și cel politic, dintre poezie și realitate, acest eseu cinematografic degajă un farmec și o nostalgie aproape onirice, pe măsură ce povestea de dragoste nu se mai poate stăpâni și explodează în luptele sociale ale momentului, ce înghit aspirațiile și libertățile individuale. (Monica Stan)